Poezie
cadență
1 min lectură·
Mediu
tot așa era într-o zi
ascultam la radio vremea
(cum să asculți la radio vremea?)
și deodată m-am pierdut
(poetica)
afară începuse să ningă
rafale de vânt spulberau inimi
acoperite cu promoroacă
silvia este copil eu sunt copil
săpăm scări abrupte în noi de vreo zece ani
doar doar vom reuși să zburdăm peste câmpii
imaginea cu tine și cu berbecul sacrificat
e tot ce am
valea asta lungă pornește din palmă
și nu știu ce voiam să-ți mai spun
037
0
poeta detaseaza o felie de viata,un decor, simtim cadenta vietii...setea si foamea de VIU :
"silvia este copil eu sunt copil
săpăm scări abrupte în noi de vreo zece ani
doar doar vom reuși să zburdăm peste câmpii
imaginea cu tine și cu berbecul sacrificat
e tot ce am
valea asta lungă pornește din palmă
și nu știu ce voiam să-ți mai spun"
poeta are un contur distinct si talent în acest poem e frumos ca o mica bijuterie de ascuns în podul palmei