Un fel de in memoriam

12 septembrie 2009 sun, nu îmi răspunde, e sclifosit, nu-mi răspunde el mie 13 septembrie 2009 merg pe jos, n-am bani de bilet, cât e să merg pe jos până la redacție, e duminică, e dimineață, nu-l mai sun, degeaba îl sun, tot nu îmi răspunde uneori, când un om nu îți răspunde la telefon, e și pentru că acel om nu îți mai poate întinde o mână 14 septembrie 2009 doamnă aveți o eșarfă frumoasă una neagră cu fir de argint 14 septembrie 1984 știi azi e ziua dirigului e frumos ca un zeu, îți place de el, îhî 14 septembrie 1991 uite acum eu am 38 și tu ai 19 14 septembrie 2010 acum am și eu 38 și nu am idee pe unde mai ești să te rog încă o dată să te lași de fumat să nu mai pierzi nopțile cu poezia, să povestim cum am venit noi la tine acasă ne-ai dat prăjituri cu cremă, și cum am plecat în tabără cu toata clasa, de dragul tău, iar tu nu ne certai deloc, nu ne făceai boi porci, nu ne băteai cu rigla la palmă, daca îți amintești, țipai doar la frații mușche: mușche, mușcheee și loveai cu palma în catedră, atunci se făcea liniște, răi mai eram, doamne, dar tu știai cum să faci ca toate lucrurile să fie să îți promit că o să scriu o carte, douăzeci și cinci de ani cu Mihai sau ceva de genul să îți mai spun că e ora 3 dimineața, e septembrie de ceva vreme și școala a început fără noi, Mihai să îți mai spun că fereastra de la redacție e închisă și nimeni nu o să o deschidă până nu te întorci tu, altfel cum crezi că o să târăsc după mine toată amărâta asta de viață toată pârlita asta de moarte * Pe 13 septembrie 2010 se împlinește 1 an de când scriitorul Mihai Leoveanu ne-a lăsat să mergem singuri pe calea poeziei. http://www.poezie.ro/index.php/author/0004396/page/7/Mihai%20Leoveanu