ne-a ars tăcerea
când am decis să ne împreunăm tâmplele,
sângele ne-a simțit pulsând în liniștea serii
sub cer febril de vocale.
ți-am prins urma ideilor albe
de a ne legăna cumplit în
când nu mai găsesc
drumul spre casă
apar lumini și îl croiesc
direcție automată,
indicatoare, semne
nu am voit să le citesc,
la lecții de suflet am lipsit -
Analfabet înstărit.
respirația
Au crescut aripi
de le-am permis dorințelor să zboare una câte una,
dincolo de lună, de boltă, de periferia universului
și s-au întors, credeam că soarele va topi ceara,
iar ele vor cădea în
Aroma unei picături din dragostea ta
m-a înnebunit,
m-a înrobit să smulg lanțul atârnat de piciorul ce poartă din urmă,
zgîriind cerul în dungi de primăvară,
Piatra.
Bolovani ce nu mai încap
SB