Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@sergiu-burlescuSB
Sergiu Burlescu
@sergiu-burlescu
Poezie

Respirația inimii

1 min lectură·
Mediu
ne-a ars tăcerea
când am decis să ne împreunăm tâmplele,
sângele ne-a simțit pulsând în liniștea serii
sub cer febril de vocale.
ți-am prins urma ideilor albe
de a ne legăna cumplit în pânzele negre,
ne-am oprit bătăile inimilor
cu melodia lor sacrală
din a primi revelații
pe când țineam ochii ascunși de lumină
și respirația tupilată
în pauza ancestrală
dintre amintirile unei vieți capturată în inelul de foc
și pofta nemărginită a lui Uroborus
de a se contempla pe sine într-un colaps de atomi,
iar în pauza flăcării ce moare
de la apusul de soare
la vârful de munte sculptat de tine
și goana nebună a unor doi fotoni,
orfani de soarta care cumva le-ar fi mărginit
intenția de a se mișca latent.
ne-am conturat legenda tăcerii
ea ne-a oprit sângele
pentru a ne iubi, pulsând în liniștea serii.
04763
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
140
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

Sergiu Burlescu. “Respirația inimii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sergiu-burlescu/poezie/14190965/respiratia-inimii

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea✓
inima n-are puls,
așa zic medicii...
sângele, despre vorbești,
are însă...

Deci e un poem ok...
0
@cont-sters-2743Șșters✓
fiindcă face referire la sensul figurat, a se zbate, a fremăta, a palpita

ba chiar e un paradox acolo. e vorba de sângele care se opreşte din pulsaţie, la comanda inimii, inima continuând să palpite în propria ei singurătate

o dragoste, o zbatere, fără exteriorizare

interesant!
0
@sergiu-burlescuSBSergiu Burlescu✓
Îți mulțumesc din inimă pentru trecere – chiar dacă, așa cum spui, „inima n-are puls”, se pare că poezia îl are. Poate nu măsurabil, dar simțit.
Cuvintele tale au atins acel loc tăcut, unde sângele tace și tace, dar în tăcerea lui plină, își amintește să vibreze. Ai intuit nu doar cuvântul, ci și tăcerea dintre ele. Ai pășit în spațiul sacru dintre uitare și amintire, acolo unde focul nu încălzește trupul, ci absența.
0
@sergiu-burlescuSBSergiu Burlescu✓
Îți mulțumesc cu blândețe pentru ochiul tău atent și cuvântul așezat cu grijă.
Ai surprins exact ceea ce plutea tăcut printre rânduri —
zbaterea care nu mai atinge carne, ci rămâne suspendată în spațiul dintre gest și absență.

E adevărat, sângele se oprește, dar inima — în forma ei nevăzută — continuă să palpite,
nu din viață, ci din amintire. Din dorința care n-a apucat să fie rostită.

Paradoxul pe care l-ai atins cu gândul tău e, poate, cel mai viu loc din poezie:
dragostea care arde în tăcere,
o flacără care nu mai luminează afară,
ci doar înlăuntru.

Îți sunt recunoscător pentru această oglindire fină.
Uneori, tăcerile au nevoie de priviri care știu să le asculte.
0