Roxana Anamaria Zeldea

Încerc să reclădesc bucăți de ruine Păstrate în adâncul tău De când eram copii; Atunci mă priveai cu admirație, Adulmecându-mă stingher, nesigur, Ca pe o himeră, Îmbrăcată în straie

Te-am adăugat zilelor mele cu miros de scrum Dinainte de a te cunoaște, Te-am pictat pe suflet în imagini siderale, Am ascuns orice vină, Þi-am creat chip de înger. Am greșit? Dragostea

Aseară, ți-ai așezat capul pe genunchii mei, Căutai tăcut drumul către inima mea, Îți alintai chipul Și parcă Nimic nu mai exista… Tăceam și eu, Chiar și fereastra își liniștise

M-am îmbrăcat mireasă, Cu ochii scăldați în lacrimi, La poarta cimitirului, Te aștept. Miroase a tei și simt adieri calde prin păr, E poate mângâierea ta… Mă doare așteptarea rece și abisul în

Era o vreme În care învingeam timpul cu o mângâiere, Fumam chiștoace la colț de stradă, Ne îmbătam cu bere ieftină Învățam să prețuim lucrurile simple Și ne înhămam la jugul existenței, Cu

Cafeaua dă în clocot, Se scurge pe aragaz, O privesc în tăcere. Nu mai am timp, Nu mai am chef, Până și cerul e uscat și gol, Nici un nor nu apare, Soarele mistuie întreg pământul… Mă

Vin roșu, Cris de Burg, Copacul fereastrei, Imaginea ta, Ochii mei matoli, Privirea ta neclară, Mâinile… Rătăcesc pe trup, Oftatul se pierde în orizonturi străine… Fumul de țigară

În șubrezimea clipelor Rochia sângerie mă învăluie, În piept simt dureri sterile, Pășesc spre trecut... E noapte, orașul s-a stins, La colțuri de stradă plâng feline negre, În mine

Trăiri imortalizate pe retină. Caut să scap, mă zbat, Simt că azi o să crăp, Că sfârșitul o să-mi țeasă pânze reci pe gene, Unghiile or să mi se facă lut, Iar în piept o să port fosile. Nu

Încă o zi ploioasă... strigătele cerului îmi fac pielea ca de găină. M-am trezit abia iar oglinda îmi prezintă un chip necunoscut, în ochii mei citesc trăiri pe care nu le recunosc, părul mi

Îți scriu pentru a nu știu câta oară, Cu sfială,indescifrabil , Pe piatra rece din cimitir… Îți scriu și mă doare fiecare cuvânt Ca și când natura m-ar înjunghia Cu fiecare rază ce se

Dumnezeu s-a mutat printre petale de salcâm, Așezat comod, mângâiat de mirosul lor divin, Analizează existențele din priviri: Se ivește câte un păcătos cu brațe de sânge, Cu picioarele

M-am trezit și am gasit pe brațul stâng scris numele tău, Ca un tatuaj imaginar, ca o plagă… M-am ridicat din așternutul gri și te-am căutat printre clipe, Acele clipe siderale, rămase pe

Suntem amici… Sorbim din paharul cu vin Romanțele ne îngână auzul, Trăim mahmureala fiecărei seri, Povestind la câte o țigară... Suntem iubiți, Atingem marea cu un deget, Ne întindem pe

Azi … încătușată de propriul trup… Mă privesc în oglindă, gloss-ul meu e sângeriu … miroase a plagă, Rochia mă strânge... zid… Mă încalț cu gerul din pietre și pornesc spre

Flori de tei într-un oraș al foamei, pătrunse adânc de scheleți de nisip, așezate sub pași cotidieni… Petale de vis brăzdate de ruine, de borduri încinse, de treceri… de zbucium, de oameni

Struguri… Zac lacrimi pe masa de lemn noduros, Se raspândește lin mirosul de cafea, La geam se alintă vântul printre florile de salcâm. În mine e rece, în tine e vis… În palme port

Atâta suferință… Pictată în imagini distructive, Curbată de ridurile unui trup defunct, Scăldată în lacrimile morții… Atâta neputință… Încătușată în ramuri de salcâm, În vise prăfuite, în

Am învățat să strig din pieptul tău, Să-ți curg prin vene, Să mă proptesc între artere, Să mă înec în sânge Și să-ți zidesc pe retină imagini din mine. Am învățat că în degetele tale se află

Norii se scurg peste ruine pământești, În ochii tăi de gheață zace marea, În mine lumânări de veghe se topesc… Cerul se zbuciumă sub tunete crispate, Îngerii pier în abisul de

Făpturi de lut cățărându-se pe ziduri de ceară, prinzând cu ghiare de sârmă ultimul drum. … nu-și mai înțeleg strigătele, motivele, visele. Oameni hai-hui

Abia trezită din vis ...te zăresc printre clipe, mă pierd haotic în brațele tale... mi-e teamă de noi, de cuvintele nerostite, de flăcări și de șoaptele lor

O stradă rece și un cântec de leagăn, în amintire... Copilului din mine îi e frig, are ochii de gheață și membrele descompuse; degetele lui mici... șerpi, sufletul lui se

În camera de spital sentimente gri și mii de vise trec prin mine, mă pătrund ace abia îmi mai simt pulsul, ochii mei curgând, privesc prin ceață… Frustrări