Jurnale

Doar pieptul tău munte, cuvintele, ochii blânzi, clipele ce nu vor muri în sufletul meu vreodată îmi păstrează vie trăirea; doar tu, cu brațele copaci, ocrotindu-mi pădurea de zbucium, omul

RZRoxana Anamaria Zeldea

0

0

Din morminte se văd brațe întinse spre nicăieri, Se aud șoapte ale unor defuncți cancerigeni, Caii cerului se decopitează aleator, Nechează și se zbat în labirint… În liliacul alb, petale de

RZRoxana Anamaria Zeldea

0

2

De cinci ani zadarnicesc pe holurile spitalului Coltea. Atunci a aflat bunica mea, care a decedat acum o saptamana, ca avea cancer.Acolo am intalnit tragedia absoluta a omului pe pamant. Iadul simtit

RZRoxana Anamaria Zeldea

0

0

Ovulul tău protector m-a îndrumat spre Cea dintâi deschidere a vieții, Am devenit apoi un suflet fericit, Umblam desculță prin pântecul tău Și poate, mă întrebam... Am pornit spre existență

RZRoxana Anamaria Zeldea

0

0