Mulțumesc!

Doar pieptul tău munte, cuvintele, ochii blânzi, clipele ce nu vor muri în sufletul meu vreodată îmi păstrează vie trăirea; doar tu, cu brațele copaci, ocrotindu-mi pădurea de zbucium, omul desăvârșit, tatăl-prieten îmi dai speranță și lacrmile toate se transformă în vise, în lumină. Eu, bucată din tine, îți mulțumesc pentru că