Poezie
Imagine existențială
1 min lectură·
Mediu
Azi … încătușată de propriul trup…
Mă privesc în oglindă, gloss-ul meu e sângeriu
… miroase a plagă,
Rochia mă strânge... zid…
Mă încalț cu gerul din pietre și pornesc spre nicăieri;
Sunt doar părerea unui labirint,
Þinută pe brațe de îngeri failibili…
Mă oglindesc în ruinele dumnezeiești,
Mă strecor printre fibre de sticlă,
Cutremur și rocă… asta sunt…
… Peștera lui Platon încă mă deține și port pe umeri povara lui Sisif…
Timpul meu … antitetic trecerii…
Hazard…
Nu mai înțeleg nimic din mine…
Sunt doar un biet perpetuu imobil?
002.332
0