Poezie
Antitetic
1 min lectură·
Mediu
Îți scriu pentru a nu știu câta oară,
Cu sfială,indescifrabil ,
Pe piatra rece din cimitir…
Îți scriu și mă doare fiecare cuvânt
Ca și când natura m-ar înjunghia
Cu fiecare rază ce se strecoară printre florile de liliac.
Îți scriu cu lacrimi și morții toți jelesc cu mine,
Plecarea ta în lumea lor e anitetică.
Te-ai dus și în trecerea ta mi-ai devorat inima ca o stafie…
Nu mai am copilul în amintirea mea,
Întreaga mea trăire suferă de catalepsie și fiecare strigăt
Se exteriorizează mut. Strig cu puterea minții:
-Mă doareeeeeeeeeee!!!
Dar atât…
Tu nu mă auzi, te descompui sub crucea rece printre rădăcinile nucului bătrân.
Și tot ce a rămas din noi,
E un cuvânt absurd - nonveșnicia…
002.372
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Roxana Anamaria Zeldea. “Antitetic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roxana-anamaria-zeldea/poezie/1785385/antiteticComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.