Roxana Anamaria Zeldea

Natura asta pare o curvă bolnavă de insomnie, Beteagă, cu hainele zdrențuite, Pășind peste trupuri încinse și plină de ură. În noaptea asta atmosfera își descătușează noxele, Se despoaie de

Te-am cunoscut într-o noapte plăpândă de august, Când oamenii înfulecau natura pe la colțuri. … azi natura devorează oameni. Dragonii livezilor scăldau în flăcări fructul oprit, Iar limita

E dimineața zorilor pustii, A cărnii mele goală de tine… M-am trezit abia cu privirea ta lipită pe retină, Pășesc desculță pe gresia rece… ghimpi. Mă îndrept spre bucătărie cu ochii închiși Să

Primăvara asta miroase a hoit existențial, Petale sângerânde de salcâm, izvoare șubrede și corbi Rătăcesc în fum… Primăvara asta miroase a cadavre prăfuite iar sufletul meu se pierde în

De cinci ani zadarnicesc pe holurile spitalului Coltea. Atunci a aflat bunica mea, care a decedat acum o saptamana, ca avea cancer.Acolo am intalnit tragedia absoluta a omului pe pamant. Iadul simtit

Plăgile toamnei se scurg pe la ferestre, Îngeri bolnavi de spaimă și ruină se scaldă în sângele meu. Miroase a cafea și în mine vâslesc barbari cu oase de plumb, Mi-e rece și plâng… Cai furibunzi

Te-ai stins abia și clopotele bat în nonsens, Vântul mă izbește de pereții labirintului congenital, Îmi amintesc de tine la final, pictată în acel cadru mortuar. Mă priveai cu ochi timorați

Aseară m-am dezbrăcat de timp, m-am dezvelit de trup Și am coborât pe imaginea ferestrei, Am zărit printre frunze dansând o himeră și o pasăre de noapte agonozând Apoi m-am pierdut printre valuri

Þi-aduci aminte peștii, iubitul meu de ger, Ne invocau în mare, acel sublim infern, Þi-aduci aminte stânca cum se zdrobea de valuri Tulburător de vie? Acum zac triste zaruri în jocul dintre

Pășesc alături de entități sterile și reci, Converg cu ele spre un punct similar, Aproape normal… deși necunoscut. Te văd cum treci la brațul lor, pierdut În haosul acesta nefiresc, Mi-e teamă

Ovulul tău protector m-a îndrumat spre Cea dintâi deschidere a vieții, Am devenit apoi un suflet fericit, Umblam desculță prin pântecul tău Și poate, mă întrebam... Am pornit spre existență

Mi s-au închegat pleoapele, zac opresiv pe retină, Constrânse de imaginea amintirii Ce te reflectă printre iubirile de ieri. Mă descompun, astfel, în fire de cenușă, Pe urmele pașilor tăi. Afară

Petale de sânge izvorăsc din cer, Mi se scaldă infernal prin plete,. Se întrupă în trandafiri de ger Și mi se pierd opresiv prin vene. Cerul se scurge exaustiv și nefiresc Ca un zbucium