Poezie
Retoric
1 min lectură·
Mediu
Te-am adăugat zilelor mele cu miros de scrum
Dinainte de a te cunoaște,
Te-am pictat pe suflet în imagini siderale,
Am ascuns orice vină,
Þi-am creat chip de înger.
Am greșit?
Dragostea noastră e o boală incurabilă
Þesută din ruine sentimentale,
Într-o lume care zbuciumă orice vis,
Care caută raționamentul, pragmatismul,
Durerea celor care fac parte din ea;
O lume haotică, a bordurilor reci,
În care toți ne adăpăm cu sângele aproapelui.
Iubim… și pierdem rândul la porția de rațiune…
Cu fiecare sărut epatăm,
Cu fiecare atingere decapităm durerea,
Cu fiecare surâs din prag de seară
Ne clădim așternutul între stele.
Am învățat iubirea din file de poveste nescrise încă,
Am înțeles sintagma doi în unu
Și fiecare zbucium sufletesc,
Râsul-plânsul, euforia…
Sentimentul acesta, din punct de vedere științific,
Ar fi o axiomă.
Mă asculți?
…
002.500
0
