rechesan gheorghe

Explicitarea finală
\"încât a ajuns ca o civilizație dezvoltată până la supremă tăcere\".
mi se pare inutilă
În rest \"smochina\" lirică, parfum ancestral livresc, e zemoasă

Între acest text și cele anterioare, trimise în atelier!
Vorbești atît de clișeic despre mitul Brâncuși că m-apucă greața..dacă nu pentru altceva decît că din start habar n-ai măcar să-i ortografiezi corect numele, mitocoseala de mai sus ar trebui trimisă la atelier

Am excesiva, exaltata impresie că aud niște vorbe ancestrale cu parfum de Sumer, de profeți agățați pe stîlpul cuvîntului, hrăniți cu lăcustele vorbelor,o blasfemie reținută și seducătoare:
\"Vâslești în pulberea gurii – poate vei atinge
un țărm de cuvânt, poate vei sfărâma
gresia limbii să poți intra în casele mirtului!\"

Am încercat să sugerez cît de greu e să naști o poemă...ea uneori are chip de broască, o neizbutită tîrîtoare prin glia paginii, pînă cînd ca-n poveste un cititor, trece de aparențe.

Domnilor, onorat de vizită și de aprecieri, dar vă mărturisesc, eboșa aiasta, e inspirată de un personaj destul de real. Îngroșînd trăsăturile, sper că am putut ieși din tipar, spre rîsul domniilor voastre!
Voi recidiva, vă promit!

Să scrii fără patetisme facile despre lucruri esențiale. Vă mulțumesc că v-ați oprit aicioprit aici

Constat că sonețeala lui Ștefan alias Octav,are muzichie, rimă zglobie și pe deasupra stropul necesar de umor
Maître Sibiceanu, mai multe nu știu cîrcoti, degeaba mă învrednicești dumneatale cu hlamidă criticoasă, eu sunt doar o dihanie \"prozoasă\"
PS: Să zică cine ce despre femeie, e oleacă prea colocvial, dar nu-i mare hibă să nu se poată îndrepta

Vă mulțumesc pentru citarea stihurilor clasice, iată un offtopic nechezat cu promptitudinea unui bidiviu dresat în strana credincioșilor \"mitocani\" (mitoc=lavră, schit)atenți la orice observație critică ce ar putea scrijela aura amicală.
Ãntrbarea era pentru mine? Dacă da vă răspund: o specie endemică de aplaudac, care se fofilează la umbra veleităților în floare...Inșallah!

asta-nu sta
obiectivă-nu obectivă

între mururile lavrei de enoriași virtualo-literari-tributari, poezica sta desuetă sună cu inflexiuni magistrale de Pavarotti în plin triumf!
Dacă-l scoți pe autor în agora obectivă agonică se aude doar o arie firavă ca scîrțitul moale aunui zefir în sticla ferestrei!

Demers de retopire a elementelor unui discurs actual în forme clasice. Stilistic însă sunt cîteva hopuri, de exemplu:
\"E noapte. Pâcla introspect înlături
În văzul clar al unui gând să crape
Redefinești ființa în etape
Cu o lumină de senin alături.

Plutesc spre vis - visarea mă respinge;
Amurg pâclit recere alfabetul
De-a fi. \"
Aș propune o clarificare:

E noapte.Pîcla rece o înlături
.....................
Amurg coclit(pt a evita repetarea pîclî-pîclit)reclamă alfabetul, etc

Mulțumesc tuturor pentru observații și aprecieri. Sincer, povestea ar putea fi reală, eu am călătorit și-n Deutschland și-n țara lui Bekim și lucrurile în mare cam șa se văd.

Ai uitat să specifici:\"parodie după...\" și eventual să postezi și originalul

Am uitat: multe, prea multe comparații, unele în ploaie într-o singură strofă

Îmi plac imaginile fruste, corporale, proaspete, dar la trupul poemului acesta mai trebuie muncit.
Să exemplific.
\"aș vrea atunci să-ți cobori pleoapele așteptând
un sărut moale
ca o ofrandă cuvenită ca o întoarcere în rând\"

AȘTEPTÎND...unele rigori ale liricii cu rimă cer evitarea rimelor în gerunziu; nu sunt închistat în păreri, dar se pare că pentru a putea încălca o regulă...și ăsta e farmecul în poezie, trebuie să o cunoști întîi
sau:

\"alarmele mașinilor din parcare nerăbdătoare ar face o larmă
ca o ploaie de jos în sus
aș bea stropii de apă de pe umerii tăi unul câte unul ca într-o karmă\"

e o rimă involuntară parcă, acolo:parcare-nerăbdătoare
Pt. concizie și firesc aș face din comparație o metaforă:

alarmele mașinilor din parcare dezlănțuie larma
ploaie de jos în sus
beau stropii de apă de pe umerii tăi limpede karma...

ceva în genul acesta
Un pas spre firescul exprimării ar fi și concizia în dicurs
Ar mai fi de spus despre ritm,măsură, muzicalitate, alte furci caudine în prozodie
Așa cum am spus observ imaginile caline și constat. ar mai fi de lucrat!

și totuși chiar și fără Unabomber, textul tot ar sta-n picioare cu aceeași vigoare

Cam ce ar fi de remarcat pentru un amator ca mine:
-discursul curgător, neinhibat, nemarcat de escoriații: de Po(a)M(O)e, tendințe , curente?
-tema dizolvată convingător în corpul poemului (dap pt mine e doar unu\' cu toată aparenta rupere)
-imaginile? nu pot fi original, așa că-s originale
A mai rămas ceva, insesizabil la o lectură fugară:ATMOSFERA, a naibii de izbutită, colcăind și direct și-n subtext

Nu știu dacă vehicularea unor vehicularea unor metafore și imagini prăfuite(unele, atenție în gerunziu!) e un pas înainte în efortul d-voastră
Am notat totuși 2-3 prospețimi:
\"sistem rectangular
cu axe din priviri obosite\".
\"Bătrânețea își adună cenușa la catod
într-o crustă de calm și visare,\"
Enfin doar o părere
Succes pe mai departe!

Povestea e hazoasă și pitoresc de absurdă...f.f.tare musteața lui Jean-Luc, al naibii păr pubian trendy; o schiță patafizică, în buna tradiție Vian+Urmuz despre cum ajungem să ne părăsească mustățile

\"ultimul creier al lui eminescu , stomacul de câine al străzii\" plus chaplin la taclale cu bunica!
Emisferele-s ok, între 8 și 10 însă e un hiatus; horor-scop literar?