Jurnale

-Opera mea e vastă perora deunăzi, la o agapă, poet Icsulescu, azvîrlindu-și cu un gest teatral buclele cărunte spre spate ca să mi se tipărească toate volumele s-au defrișat o sută de hectare

1.

Cînd își trecu mîna prin păr, granule de nisip alb căzură pe pagină, nisipul zgrunțuros, cochilifer care învelea țărmul. Cartea era umflată de umezeală, vîntul îi îndoise filele fragile, coperta

IPOSTAZELE INSULEI 1. Prin rețeaua de crengi învălmășite, brațul, lat de vreo patru-cinci metri, se vede clar: umflat, vijelios cu unda tulbure și cafenie. Nuanța cafelei cu lapte, de fapt

primăvara asta e anemică, n-are pic de vlagă parcă-i atinsă de-o distrofie misterioasă și i s-au împuținat rimele din sînge, lexemele îi putrezesc pe ramuri pe membre-tentacule nu-i mai înfloare-o

Poezia nu-i o prăjitură S-o molfăie între dinți toți pofticioșii Nu-i batista în care plîng de dor neiubitele Nu-i joc să-l joace nejucații Cîtă trufie-n poet Cînd săracu’ îi plouă pe

ți-aduci aminte Ioane? înghițeam silabele mîrîiam pe la colțuri se îngusta viața tîram diftongi suavi prin noroi mugurii vii plesneau inutil guri știrbe molfăiau litere rația pîine și lapte

șapte lucruri esențiale pe care să le fac zilnic să-mi despart pleopele între alb/negru clipind în lumină pisicii de fum să-i pun un pește de hîrtie-n castron să-mi fac conștiincios

Pășesc precaut pe dalele cenușii, pietrele cubice sunt lustruite de pași, miile de granule nisipoase căzute dintr-o clepsidra virtuală au șlefuit granitul de asperități, lucesc mortificate în ape

E frig, ninge, cu pene de îngeri, cade polei lucios ca bucile obrajilor de cupidoni, iar s-au așternut aeroglisoarele pe trotuare și nu pot să nu constat criza cernută ca și chiciura peste calotele