Texte în proză

6. Am orbecăit ore bune prin canalele circumvoluțiilor lui, amețit de damful de alcool care aburea atotcuprinzător tot labirintul. Spotul minuscul, roșiatic al lanternei îmi dezvăluia conexiuni de

-Cred că ghetele tale sunt destul de curate! spuse tatăl lui Andrei, zîmbind în barbă. Era încă tînăr, dar smocurile brune, înspicate cu argintiu, care-i năpădeau bărbia și obrazul îl îmbătrîneau.

Am ajuns la capătul coridorului, căutam ieșirea, și am nimerit într-o cameră pătrată, nu prea vastă, dar cu plafonul înalt, ornat cu stucatură barocă, finisată în foiță de aur. Pereții imaculați,

De fapt, ar fi trebuit să mă bucur atunci cînd Belerophon a intrat în pagina pe care tocmai o redactam. Nu îl cheamă așa, are un nume banal, fără rezonanță, dar eu i-am dat o poreclă mitologică din

După ce o expedie pe June, Ankovitch își luă favoritul în brațe și plecară să cineze. Chemă un taxi și o luară pe Manhatan bridge pînă pe Canal Street unde, la intersecția cu 6th Avenue, în spatele

Îmboldit de o legitimă curiozitate, mi-am luat agenda și stiloul și m-am înființat în turnul de fildeș al unui literat de prestigiu.De altfel, domnia-sa, Moritz Barian Merișor, e o gazdă avidă de

O pătură rece, jilavă îmi cuprindea cu insistență tot trupul. Tremuram neputincios în beznă, încolăcit pe ceva tare și înghețat ca podeaua de beton a unui abator dezafectat. Duhnea a grăsime sleită

2. M-am trezit buimăcit cînd s-a auzit clopotul unei sonerii și Ankovitch s-a ridicat din fotoliu și s-a îndreptat spre ușa de la intrarea în bungalow. Am fugit repede la postul de observație și am

Sigur că nu m-a încîntat deloc ideea. Aș vrea să-l văd pe ăla care s-ar fi bucurat să afle că va trebui să se lipsească o săptămînă întreagă de micile plăceri ale vieții și să stea închis într-un

În prim plan, o fîșie lată de iarbă. Verdele mohorît al gramineelor pișcate de brumă, sub care solul întărit a înghițit galeriile sigilate ale furnicilor, cîte o carapace mumificată în humus, elitre

Gellert așeză delicat, cu două degete, paharul gol pe tăblia mesei. Cu stînga apucă mînerul carafei din sticlă și umplu paharele pînă aproape de buză cu vinul ruginiu, amărui, cu aromă de fructe. Își

Interiorul unui studiou TV. Camere, reflectoare, pereți placați futurist, cu polistiren oranj. În prim-plan un birou mare, tip Jay Leno. Pe o canapea din vinilin, tot de culoarea portocalei, un

Atunci cînd am cunoscut-o pe Antineea, trecuse mai bine de un an de cînd devenise meteosensibilă. Cred că din această cauză se apucase să picteze exclusiv peisaje mohorîte sub ceruri joase,

Afară ploua tăcut, cu stropi mărunți și deși, scuturați cu insistență din pîcla amorfă a norilor. În librărie mirosea plăcut. Parfumul acela inconfundabil de carte proaspătă, în care izul amărui al

Azi-noapte, în cămașa mea a transpirat un înger. Se încurcase bezmeticul în mîneci, pesemne din pricina aripilor și trăgea de pînză, nădușind ca un obez în saună. Cînd l-am scos la lumină s-a scuzat:

-Mîine mă-nsor! ne-a anunțat radios, Fluierici, spre sfîrșitul programului.Era într-o vineri și ne pregăteam să întîmpinăm week-endul așa cum ne plănuisem fiecare:cu o bere rece, la o terasă, cu

Codrul secular exala o atmosferă stranie, apăsătoare, dar paradoxal de feerică. Coloanele scorțoase ale stejarilor, acoperite cu licheni cenușii, tufele în care foșgăie nenumărate lighioane mărunte,

Peste colinele aride, roșiatice, amurgul cobora brusc, ca o fluturare de aripi. Soarele, un disc de bronz încins pînă la incandescență, dispăru dincolo de orizont, iar cerul își schimbă cu

Priveam năuc cartea poștală, pe care era aplicată o ștampilă butucănoasă, un cerc dublu, negru, în interiorul căruia se putea citi cu greu: CMJ TM și un număr din cinci cifre. Vederea era o

Inspectoarea, o tipă blondă, înaltă și bine făcută, își scoase ochelarii eleganți, cu rame Givenchy azurii, în ton cu taiorul bleu-jandarme și-l țintui cu o privire severă: - Haideți, domnule

* Era o noapte adîncă de februarie, atît de întunecată, încît însuși diavolul și-ar fi vîrît degetele în ochi. Mihail Mihailovici Burikceacov, Burik, pentru tovarăși, se furișa tăcut printre

- De ce dracu\' a trebuit să adopți o pisică vagaboandă? Îți aduceam eu, dacă spuneai, o siberiană albastră! o trînti pe nepusă masă Marian, izbind la propriu cu fundul sticlei de bere în lemnul

În vara lui 2007, m-am hotărît să-mi petrec concediul pe coasta muntenegreană a Adriaticii. Oferta, pentru un sejur de șapte zile a obscurei agenții turistice, peste care am dat întîmplător, era

„ Mănînci ca o anorexică! ” constată Bogdan trăgînd în dreptul lui farfuria plină cu crustacee, moluște și bucăți de cefalopode înecate într-un sos vîscos, albăstrui. „ Nu sunt anorexică...pur și