Poezie
Realul
sonet
1 min lectură·
Mediu
Dormea aseară ceața pân\' aproape
De rasul ierbii, cea dintre omături
Sta-n fire ca textura unei pături,
Eram ca în acvariu, ca sub ape.
E noapte. Pâcla introspect înlături
În văzul clar al unui gând să crape
Redefinești ființa în etape
Cu o lumină de senin alături.
Plutesc spre vis - visarea mă respinge;
Amurg pâclit recere alfabetul
De-a fi. Un dor firesc, tiran mă-mpinge
A cerne definiții. Sunt ascetul,
Dar sihăstria mea curând voi stinge,
Realu-mi intră-n carne cu încetul.
044.158
0

de a schimba numele copchilului
atunci când nici o doftoroaie
nu reușea să-l mântuie de boale.
Cică sub numele cel nou boala
nu-l mai putea recunoaște,
se uita ca proasta și nu-și
găsea mușteriul, să-l bage-n cazne...
Văd că boala nobilă, numită poezie,
te recunoaște și sub numele Moșului tău...
Deși multora li se pare desuetă, poezia
croitorită după legile vechimii are
strai frumos, e plăcută celuia
cu suflet subtil...
Cât despre real..., nu te spăimânta,
el își ia doar tainul...
Ai în mine un cititor statornic, profesionist.
Asta sunt, un cititor cu asupra de măsură mai întâi,
și, dacă Domnul e darnic, închipuitor de slovă mai pe urmă.