Poezie
Sculptorul
1 min lectură·
Mediu
Brâncuși își cioplește gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut
poarta se deschide
îndrăgostiții trec
sculptorul moare
se așează masa tăcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmură
spiritul său se înalță
prin coloana fără sfârșit
apoi familia împuținată
așezată pe șase scaune
la masa de taină
varsă lacrimi în tăcere.
013947
0
Vorbești atît de clișeic despre mitul Brâncuși că m-apucă greața..dacă nu pentru altceva decît că din start habar n-ai măcar să-i ortografiezi corect numele, mitocoseala de mai sus ar trebui trimisă la atelier