Scrie Intră în cont

RR

razvan rachieriu

Verificat

@razvan-rachieriu

roman

„O boala invinsa este viata omului”

Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ

0

Aprecieri

4.756

Vizite

Cronologie

razvan rachieriu·21 dec. 2020

Tristețea te „strânge în brațe” și ia fizionomiile „mamei” care țese „liniști” pe tapiseria raiului și a „tatălui” căutând să descifreze „înțelesurile cerului” ce-i este casă și spațiu non-ființial.

Pe textul:

„Între ani..." de Teodor Dume

0 suflu

razvan rachieriu·21 dec. 2020

Ai schițat tipologia „oamenilor gri” cu o viață umplută cu tern, anost și prozaic, oamenilor inferiori cu simțuri troglodite, „oamenilor posaci” cu ursuzul defect arhetipal și a „oamenilor livizi” copleșiți de anemie, apatie și ataraxie.

Pe textul:

„peron" de Goea Maria Daniela

0 suflu

razvan rachieriu·21 dec. 2020

Când „sufletul se revarsă” se umplu cu substanța sa fină, diafană și calină spațiile ființiale, iar „gândurile” absorbind „haosul” deviază de la raționalitate și se încarcă cu elucubrații, absurdități și enormități.

Pe textul:

„cer fără întoarcere" de Ursu Marian Florentin

0 suflu

razvan rachieriu·18 dec. 2020

Când „câștigăm” ni se pare firesc, conjuncturile favorabile procesând avantajele se integrează în ființare în mod adecvat și natural, însă când pierdem dăm vina pe ghinion și niciodată pe noi înșine.

Pe textul:

„autoportret cu neființă și trup" de Constantin Rupa

0 suflu

razvan rachieriu·18 dec. 2020

„Singurătatea” ne activează spiritualitatea care ne îndrumă înspre lecturile cărților ce dau satisfacții spirituale rafinate, elevate și subtile, iar socialul ne stimulează personalitatea și interrelaționările și sinele individual se racordează la sinele social.

Pe textul:

„decembrie 2020" de Ioan Postolache-Doljești

0 suflu

razvan rachieriu·18 dec. 2020

Să ne iertăm toți între noi pentru ca „Dumnezeu” să ne înnobileze cu „iertarea” lui supremă, numai așa vom ajunge samariteni și numai așa „Dumnezeu” se va implica în viețile noastre, conducându-ne înspre îndumnezeire.

Pe textul:

„mic și mare" de Ștefan Petrea

0 suflu

razvan rachieriu·17 dec. 2020

„Oamenii” fac erori „pentru a nu uita cine sunt”, căci dacă ar fi lipsiți cu desăvârșire de erori și ar avea numai reușite, și-ar accesa esența divină care i-ar guverna și i-ar familiariza cu perfecțiunea.

Pe textul:

„de aproape o viață îmi dă ocol" de Ottilia Ardeleanu

0 suflu

razvan rachieriu·17 dec. 2020

Un „viitor” umplut cu „adevăruri” ne va modela ființe urmând dreptatea, demnitatea, cinstea și integritatea, „limitările” omului îndoctrinat cu dogme și ideologii îl determină să caute „dovezi” cristalizate și persuasive pentru a crede în ele și a le urma.

Pe textul:

„tristețea adevărului" de Macovei Costel

0 suflu

razvan rachieriu·17 dec. 2020

Dialoghezi cu „sinele”, ceea ce înseamnă că nu te identifici cu el, ci cu conștiența sau cu spiritul, sinele poate gestiona și coordona „iubirea” pe care vrei s-o dăruiești lui „Dumnezeu”, pentru a o primi de la acesta sub formă nelimitată.

Pe textul:

„închinarea la iubire" de Ștefan Petrea

0 suflu

razvan rachieriu·17 dec. 2020

Neființa „nu e decât spațiul prin care treci” de la sine la non-sine, de la viu la non-viu, de la fiind la nefiind, „fără să te mai vezi”, fără să mai simți, fără să mai atingi, fără să mai auzi și fără să mai vorbești.

Pe textul:

„găina neagră" de Constantin Rupa

0 suflu

razvan rachieriu·17 dec. 2020

Te „uiți” la tine cu ochii poeziei cu cuvintele având adâncimea și limpezimea unei „fântâni”, în tine stau „drumurile” ființiale încărcate cu potențialități ramificându-se într-un viitor ce se află sub influența creațiilor.

Pe textul:

„apă repede" de Ursu Marian Florentin

0 suflu

razvan rachieriu·17 dec. 2020

ȘTEFAN
Cuvintele tale mă epurează de negativități, letargii, pasivități și non-potențe și mă vivifiază, fortifiază, revigorează, activându-mi încântarea și recunoștința față de atenția ta privind creația proprie.

Pe textul:

„Realitățile 1, Convergența și divergența 1, Unidimensionalul și multidimensionalul 1, 2 " de razvan rachieriu

0 suflu

razvan rachieriu·16 dec. 2020

„Plânsul” nu „trebuie înăbușit”, ar fi util să fie eliberat integral în spațiile ființării, căci are efecte de despovărare, de ușurare și de dezpliere a straturilor și lesturilor depuse pe ființial, fiindcă atât plânsul, cât și râsul sincere sunt binefăcătoare.

Pe textul:

„înăbușit" de Daniela Luminita Teleoaca

0 suflu

razvan rachieriu·16 dec. 2020

Dacă ar exista o realitate paralelă la care ar fi conectată o „lume paralelă”, aceasta ar interfera din când în când cu realitatea noastră și ar putea-o face cel mai bine în „vise” în care irealitățile din ele ar fi de fapt realitățile lumii paralele.

Pe textul:

„vis" de Crina Albu

0 suflu

razvan rachieriu·16 dec. 2020

„Sunt momente” în care ni se face „dor” tuturor „de vremurile acelea” în care gândurile nu ni se auzeau și nici nu le conștientizam, în care „fericirea” se găsea în lucrurile simple, genuine și în care autenticitatea coexista în noi împreună cu onestul, cinstea și integrul.

Pe textul:

„un instantaneu al vieții de altădată" de Macovei Costel

0 suflu

razvan rachieriu·16 dec. 2020

MARIA
În comentariul tău consistent și generos se întrevede ființa ta poetică ce are drept caracteristici ontologice bunătatea, empatia, înțelegerea și un simț critic etic și imparțial.

PETRU
Mă bucur și sunt recunoscător că ai „venit lângă” ființa gnomică proprie, că ai încercat să-i înțelegi imanența și cuvintele ce formează interpretarea ta mi-au dat calinitate și benefic, iar privirea mea le-a cules cu apreciere.

Pe textul:

„Nu știu și știu 22, Favorabilul și defavorabilul 1, 2, Aptitudinile 1, " de razvan rachieriu

0 suflu

razvan rachieriu·14 dec. 2020

Supraviețuirea e ca o „barcă” aflată în voia valurilor, în timp ce adaptabilitatea e ca o navă ce înfruntă cu succes furtunile, intemperiile și vicisitudinile ființării.

Pe textul:

„Până la sfârșit" de Radu Ioan Tudosan

0 suflu

razvan rachieriu·14 dec. 2020

Omul care iese atât din „sfera singurătății”, cât și din cea a socialului, este condus de haosul ce debusolează, bulversează și produce echivocuri și confuzii.
Un alt nume pentru „rai” îl dă o fericire stabilizată și imuabilă și o altă definiție pentru iad o dă „dorința” lugubră de a se termina toate și de a pune punct vieții.

Pe textul:

„Punte către singuri" de Ursu Marian Florentin

0 suflu

razvan rachieriu·14 dec. 2020

Ne „îndreptăm grăbiți” spre niciunde și nicăieri în lipsa sensurilor motivaționale care structurează viața, o justifică și îi schimbă veleitățile în potențialități.
„Rătăcim” prin labirintul vieții și ne ciocnim de non-sensurile ce ne provoacă debusolarea.

Pe textul:

„toiagul (variantă)" de Petru Teodor

0 suflu

razvan rachieriu·14 dec. 2020

„Toate visele” mișcându-se prin spațiile oniricului au consistențe de irealități și se dezintegrează când „se crapă de ziuă” la contactul cu realitatea, căci irealitatea colonizează realitatea numai în cazul celor conduși de non-mental, non-conștiență și anomalii psihedelice.

Pe textul:

„când visele se ridică" de Ottilia Ardeleanu

0 suflu