Poezie
închinarea la iubire
1 min lectură·
Mediu
în fiecare zi îmi întreb sinele
dacă mai este iubire în mine
cât să dau măcar lui Dumnezeu,
femeia îmi este poarta uitării
taina-l îmbracă pe mâine
iar clipa e doar o cruce trecătoare
de mai este, amorul îl țin pentru rugă,
a face dragoste cu genunchii
în perne de piatră ducându-și sărutul
cititorule, dă-mi ochii tăi să pot stihului naște icoana,
să cad în rugăciune ca într-o oglindă acolo,
în pășirea peniței să te cheme hârtia
adulându-ți privirea să am rost de cerneală
în rânduielile timpului albul de foaie e-un mâine,
o clipă ce vine și-n care
verbul nescris e-n travaliu de sens
uneori maică-mea își coboară văzul micuț
peste paginile mele
să știe de a născut cu adevărat un poet,
nu se dumirește
- băiete, nu știu dacă nu cumva te-au călcat hoții lirei -
îmi zice de la obrazul ei de albie a lăcrimării
și eu mai găsesc în mine puțină iubire acolo
011.022
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “închinarea la iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14151766/inchinarea-la-iubireComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Dialoghezi cu „sinele”, ceea ce înseamnă că nu te identifici cu el, ci cu conștiența sau cu spiritul, sinele poate gestiona și coordona „iubirea” pe care vrei s-o dăruiești lui „Dumnezeu”, pentru a o primi de la acesta sub formă nelimitată.
0