Poezie
tristețea adevărului
1 min lectură·
Mediu
undeva, într-un colț al sufletului, uitate, visele, speranțele
bibelouri prăfuite, ciobite și totuși păstrate
asemeni adevărului rătăcitor.
omul refuză evidența. el are nevoie de dovezi
și când nu le are inventează complexe
pentru ași ascunde limitările
complexul Oedip, complexul Electra, complexitatea în general
a fost generată pentru a masca: lașitatea, rigiditatea, reactivitatea atipică
și toate acestea pentru că omului îi este greu să accepte adevărul
“Şi veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi”
dar omul refuză și fuge, Cain fără pedeapsă
până când …o respiratie… și viitorul se îmbrăca-n adevăr
01967
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “tristețea adevărului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14151757/tristetea-adevaruluiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Un „viitor” umplut cu „adevăruri” ne va modela ființe urmând dreptatea, demnitatea, cinstea și integritatea, „limitările” omului îndoctrinat cu dogme și ideologii îl determină să caute „dovezi” cristalizate și persuasive pentru a crede în ele și a le urma.
0