RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Pușa este o vânzătoare de plăceri carnale erudită, iar pielea ei a căpătat scoarță de plastic, uzată de atingerile repetate cu alte trupuri.
“Ochii din carne” nu mai reflectă lumina, ci doar întunericul desfrâului și depravării, deveniți opaci odată cu degringolada firii.
Din sângele ei murdar beau cățeii-brute ce-și înfing incisivii –instincte în carnea epuizată.
Felicitări pentru descrierea unei curtezane, al cărei drum întunecat este, din păcate, urmat de cât mai multe femei.
“Ochii din carne” nu mai reflectă lumina, ci doar întunericul desfrâului și depravării, deveniți opaci odată cu degringolada firii.
Din sângele ei murdar beau cățeii-brute ce-și înfing incisivii –instincte în carnea epuizată.
Felicitări pentru descrierea unei curtezane, al cărei drum întunecat este, din păcate, urmat de cât mai multe femei.
Pe textul:
„Pușa" de Adela Setti
0 suflu
ContextÎn încleștarea dintre gândire și foaia albă se naște poezia, care este depusă ca un odor cu grijă să nu se destrame pe hârtie, iar aceasta o alăptează din sânul alb.
Uneori însă se produc avorturi (versuri sterpe) și hârtia-mamă este făcută cocoloș și aruncată pe covor.
Sufletul poemului mort devine strigoi, iar umbra lui ne bântuie cu obsesia eșecului în creație.
Uneori însă se produc avorturi (versuri sterpe) și hârtia-mamă este făcută cocoloș și aruncată pe covor.
Sufletul poemului mort devine strigoi, iar umbra lui ne bântuie cu obsesia eșecului în creație.
Pe textul:
„Mâine-oi schia pe frunze..." de Fanache Emil
0 suflu
ContextBine ar fi să avem fiecare câte un ‘vițel de aur’ , în coarnele căruia să răstignim timpul!
Și mă întreb, dacă ucidem timpul, cum vom măsura intervalul existențial ?Poate cu dimensiunea iubirii, unii, sau a poeziei, alții.Ceilalți trăiesc fără să știe că o fac, în dimensiunea 0 a vieții.
Remarc versul : ‘Porumbelul înflorea în ulei de măsline extravirgin’.
Și mă întreb, dacă ucidem timpul, cum vom măsura intervalul existențial ?Poate cu dimensiunea iubirii, unii, sau a poeziei, alții.Ceilalți trăiesc fără să știe că o fac, în dimensiunea 0 a vieții.
Remarc versul : ‘Porumbelul înflorea în ulei de măsline extravirgin’.
Pe textul:
„Porumbelul înflorea în ulei de măsline extravirgin" de Constantin Codreanu
0 suflu
ContextPoezia este concentrată, materia poetică este densă, imaginile abstracte curg nestăvilit prin albia versurilor.
Din simboluri ai făcut redute lirice greu de cucerit de neinițiați.
Mie mi-a plăcut ritmul apăsat distilat de gândire, ‘sâmburele alb’ devenit rădăcină de mirare și reflecții.
Din simboluri ai făcut redute lirice greu de cucerit de neinițiați.
Mie mi-a plăcut ritmul apăsat distilat de gândire, ‘sâmburele alb’ devenit rădăcină de mirare și reflecții.
Pe textul:
„patimi aproape" de pop romeo
0 suflu
ContextAi desfășurat iubirea în filigrane de vată de zahăr argintie pe cel mai frumos băț posibil și ai dăruit-o unui copil să o mănânce.
Pe textul:
„Gest specific" de Lavinia Micula
0 suflu
Context“Furtunile emoționale” răvășesc liniștile absurde care creează talazuri zguduind luntrea iubirii.
Vâslești prin apa ochilor iubitei, iar irisul ei este o vâltoare periculoasă ce te atrage languros.
Vâslești prin apa ochilor iubitei, iar irisul ei este o vâltoare periculoasă ce te atrage languros.
Pe textul:
„Știa să mă iubească" de Paul Gorban
0 suflu
ContextPoezia este scrisă într-o lumină puternică de contraste și imagini dure , care impresionează ochiul minții celui care o lecturează și care șochează (în sensul bun) trezind senzațiile moleșite de alte poezii.
‘Lumina sparge tencuiala’ fațadei clădirii în care locuiește cu chirie sufletul, în timp ce zilele conduc dricul în care noaptea a murit de-o veșnicie de ori.
Îți tragi cu fiecare poezie încă o piele peste pielea originală.
Felicitări !
‘Lumina sparge tencuiala’ fațadei clădirii în care locuiește cu chirie sufletul, în timp ce zilele conduc dricul în care noaptea a murit de-o veșnicie de ori.
Îți tragi cu fiecare poezie încă o piele peste pielea originală.
Felicitări !
Pe textul:
„muști / obsesiv" de elis ioan
0 suflu
ContextCuvintele se preling din minte în gât unde ‘gâlgâie’ , încercând să răbufnească pe foaie.
În secțiunea finală a poeziei te desparți de corp, îl privești din exterior, iar gâtul îmi lasă impresia unui obiect la care ții și pe care îl aperi.
În secțiunea finală a poeziei te desparți de corp, îl privești din exterior, iar gâtul îmi lasă impresia unui obiect la care ții și pe care îl aperi.
Pe textul:
„Gâtul meu parfumat" de Irina Nechit
0 suflu
ContextOmul Perfect crește în poezie ‘doar cu liniște’ și pescuiește din mocirla vieții numai ‘perle’.
De tulpina omului atârnă ‘firul de plumb’ al vieții ce-l încovoaie, oasele au plete, rădăcina are forma mamei, umbra- pe a tatălui.
Poezia are o serie de alegorii iscusit create.
De tulpina omului atârnă ‘firul de plumb’ al vieții ce-l încovoaie, oasele au plete, rădăcina are forma mamei, umbra- pe a tatălui.
Poezia are o serie de alegorii iscusit create.
Pe textul:
„PerfectMan" de Adela Setti
0 suflu
Context‘Starea de dor’ poartă năvalnic semnele iubirii aruncate într-un puzzle în suflet și aranjate și ordonate în versurile unui poem de iubire.
Din alunecări repetate se dobândește ‘experiența căderii’ ce măsoară ‘ordinea inversă a liniștii’.
Piatră într-un râu învolburat este omul, căci apa încercărilor trece, însă el rămâne dârz să înfrunte alte și alte vârtejuri.
Din alunecări repetate se dobândește ‘experiența căderii’ ce măsoară ‘ordinea inversă a liniștii’.
Piatră într-un râu învolburat este omul, căci apa încercărilor trece, însă el rămâne dârz să înfrunte alte și alte vârtejuri.
Pe textul:
„La sfat cu pasărea din tâmple" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextDoar “umbra incertitudinii” mai murdărește “atâta alb”.Dacă materia din care este alcătuit corpul ar fi saturată de alb, atunci am părăsi această viață și am deveni îngeri.
De splendoare nu putem suferi, ci am cădea în extaz, iar imacularea nu pustiește, ci purifică.
De splendoare nu putem suferi, ci am cădea în extaz, iar imacularea nu pustiește, ci purifică.
Pe textul:
„de-atâta alb moare poetul" de ioana negoescu
0 suflu
ContextNoaptea ne căutăm pe noi în întuneric, ne descoperim cusururile moțăind cu labele pe calități și ne regăsim țipătul învelit în carnea moale a fricii.
Poezie scurtă, care spune multe atingând esențialul.
Poezie scurtă, care spune multe atingând esențialul.
Pe textul:
„un fel de zodie..." de Gelu Bogdan Marin
0 suflu
ContextCând părinții bat la poarta divinității cu sufletul în palme, singurătatea naște un înger pentru a o trăi în doi.
Uneori ne este frig de atâta solitudine și prea cald de o iubire stăruitoare care ne invadează intimitatea.
Uneori ne este frig de atâta solitudine și prea cald de o iubire stăruitoare care ne invadează intimitatea.
Pe textul:
„înfrigurând lumina" de florian stoian -silișteanu
Recomandat0 suflu
ContextDecizia de a ucide fecioara, pe care eu o asociez cu candoarea și puritatea, și de a salva ‘balaurul’, întruchipat într-un bărbat care știe ce vrea și-și folosește cele șapte capete pentru a reuși în viață, este o opțiune corectă d.p.d.v. al interesului personal și o greșeală dacă judecăm cu sufletul.
‘Oamenii vin pe lume câte doi’, iar perechile sunt alese de iubire, doar ura desparte în unul și restul lumii.
‘Oamenii vin pe lume câte doi’, iar perechile sunt alese de iubire, doar ura desparte în unul și restul lumii.
Pe textul:
„prezentul potrivit" de Eugenia Reiter
0 suflu
ContextMă întreb ce simbolizează câinele din poezie.Eu îl asociez aleatoriu, dintr-un capriciu, cu eul, care adulmecă din interior mirosul fricii și țopăie când îi satisfacem vanitatea.
Frica incertă și inexplicabilă împânzește aerul , noi o inspirăm și apoi se așează cuminte într-un ungher al sufletului, așteptând să fie activată.Transformată în ură, ucide iubirea ce apare ca o ‘prințesă frumoasă’ și apoi se sinucide.
Frica incertă și inexplicabilă împânzește aerul , noi o inspirăm și apoi se așează cuminte într-un ungher al sufletului, așteptând să fie activată.Transformată în ură, ucide iubirea ce apare ca o ‘prințesă frumoasă’ și apoi se sinucide.
Pe textul:
„Renaissance Affair" de alice drogoreanu
0 suflu
ContextPrima secțiune a poeziei mi se pare cea mai reușită.
Din unghiile ca niște căngi ce scurmă prin corpul vieții , căutând sângele negru al neființei, ies umbrele negativităților noastre întinând și spurcând ‘tot albul din lume’ : tot ce a mai rămas pur în noi – iubirea dezinteresată față de semeni.
Pe talpa fiecăruia din noi sunt ‘urme de creier’ ale morților care s-au stins prematur și nevinovat.
Din unghiile ca niște căngi ce scurmă prin corpul vieții , căutând sângele negru al neființei, ies umbrele negativităților noastre întinând și spurcând ‘tot albul din lume’ : tot ce a mai rămas pur în noi – iubirea dezinteresată față de semeni.
Pe talpa fiecăruia din noi sunt ‘urme de creier’ ale morților care s-au stins prematur și nevinovat.
Pe textul:
„Þăndări" de Adela Setti
0 suflu
ContextAdevărul, care este o măsură a teamei de a afla ceva care doare și frânge speranța, spus în cuvinte împrumută acestora greutatea unor “bile de plumb” rostogolite “pe făgașul normalității”.
Textul îmi pare că ascunde în substratul său o dramă, că dincolo de adevăr “înfrânții” încearcă să rămână în picioare, chiar dacă destinul suflă puternic peste ei.
Textul îmi pare că ascunde în substratul său o dramă, că dincolo de adevăr “înfrânții” încearcă să rămână în picioare, chiar dacă destinul suflă puternic peste ei.
Pe textul:
„despre altceva" de ioana negoescu
0 suflu
ContextTu- dirijor inventat în lipsa vieții răcită de condensul orelor pulsând gripa în ea- conduci o orchestră dezacordată , cu inima cântând fals la vioară.
‘În partea ta moartă’ nu intri decât tu din când în când, pentru a scoate lucrurile utile (cum ar fi de exemplu un vis prăfuit sau o iubită uitată) și a le duce în porțiunea vie (unde șef este poezia).
‘În partea ta moartă’ nu intri decât tu din când în când, pentru a scoate lucrurile utile (cum ar fi de exemplu un vis prăfuit sau o iubită uitată) și a le duce în porțiunea vie (unde șef este poezia).
Pe textul:
„ultim concert cu mână moartă" de dan mihuț
0 suflu
ContextSetea ta seamănă cu ambiția, care este o sete de putere, cu visul, care este o sete de ideal și cu setea de viață, care este o spaimă de moarte.
Pământul pe care îl gândești este un câine devotat și flămând , căruia îi arunci ‘emisferele cerebrale’ pentru a se hrăni cu ele.Tu rămâi probabil cu mintea umplută de poezie.
Pământul pe care îl gândești este un câine devotat și flămând , căruia îi arunci ‘emisferele cerebrale’ pentru a se hrăni cu ele.Tu rămâi probabil cu mintea umplută de poezie.
Pe textul:
„Setea" de Djamal Mahmoud
0 suflu
ContextPoemul șochează prin imaginea unui canibalism modern, însă chiar acest lucru determină originalitatea și expresivitatea lui; ideea lui este foarte asemănătoare cu poezia mea “Idei neroade” (la care îmi cer scuze pentru întârzierea cu care ți-am răspuns la comentariu), însă să știi că nu am pastișat.
Pe textul:
„Abdomen" de Irina Nechit
0 suflu
Context