Poezie
muști / obsesiv
draft
1 min lectură·
Mediu
ușile noastre poartă giulgiu
de fiecare dată intru sau ies dintr-o moarte
înăuntru lumina sparge tencuiala
zilele sunt un dric gol lasă dungi paralele
mi se încrețesc degetele
pereții miros a var spălat
obsesiv
pumnii se încleștează
unghiile taie carnea
respiră
imi trag pielea peste
nu nu îmi pune mâna la gură când urlu nu îmi ține capul mă învârt de pe o parte pe alta orice zbatere îmi despică coșul pieptului ca pe un pepene miezul e roșu
muști
îți ling sângele de pe buze
023.167
0
‘Lumina sparge tencuiala’ fațadei clădirii în care locuiește cu chirie sufletul, în timp ce zilele conduc dricul în care noaptea a murit de-o veșnicie de ori.
Îți tragi cu fiecare poezie încă o piele peste pielea originală.
Felicitări !