Setea

\"Îmi scot emisferele cerebrale\"
(Mahmoud Djamal)

emisfere cerebrale
eu nu-mi scot ca n-am un nimb
ca Mahmoud ce pe-ale sale
le scoate oricand de vrea
fiindca Domnu-a vrut sa-i dea
inc-o pereche, de schimb

Dumitru cioaca bine ai venit pe meleagurile mele, simte te acasă, la mine ești gazdă nu ești musafir.
Djamal

de ce sunteti trist? setea dumneavoastra n mi se pare una de apa, ci sete de viata, de o lume, de cineva... din memorie.

o poezie aparte. o liniste care te cuprinde, insetata de cuvinte simple si imagini clarificand sentimentele.
un tablou neasteptat; inspirata clipa (ai avut), intr-un moment in care \"setea poetilor\" se manifesta vulgar si josnic.
sincer, e ceva de care te atasezi la \"prima citire\". versuri foarte bine asezate. placut.

cu stima, blueboy

Oana Rovența-Micu îți mulțumesc de vizită, de ce mi-e sete
trebuie să cauți prin poem și o să afli, probabil.
Te mai aștept
Djamal

Cornel Ștefan Ghica, îți mulțumesc de trecere și pentru comentariu, mă bucur mult că-ți place poemul.
Te mai aștept
Djamal

am deja cateva variante de scenariu. asta imi place, fiecare intlege ce vrea.

Setea ta seamănă cu ambiția, care este o sete de putere, cu visul, care este o sete de ideal și cu setea de viață, care este o spaimă de moarte.
Pământul pe care îl gândești este un câine devotat și flămând , căruia îi arunci ‘emisferele cerebrale’ pentru a se hrăni cu ele.Tu rămâi probabil cu mintea umplută de poezie.

Razvan Rachieriu, îți mulțumesc de trecere, comentariu și apreciere.
Te mai aștept

Minte umpluta de poezie
(Razvan Rachieriu)

poezia dragi mei
iese cu atat rasunet
din poet ca e din suflet...
(ce-are-n minte? doar femei!)

p.s.
Djamal, tin sa mentionez ca acest catren nu se refera la tine ci la alti poeti pe care ii cunosc mai indeaproape

\'\'dragii\'\' ;-) catrenul oglindeste perfect cateva figuri pe care le cunosc

Dragul meu Dumitru Cioaca
Termină te rog cu joacă
Nu mai ești la pubertate
Ești student la facultate.
Djamal

Tablou suprarealist amintind de pictura lui Dali: poetul hrănind pământul(având imaginea unui câine însetat)cu propriile emisfere cerebrale. În același timp câtă căldură și umanitate în această relație,granița dintre cei doi e desființată, au același destin fiin condamnați la a suferi de sete, dar omul(și aici e geniala soluția-se ofera hrana, sursa de energie pamantului din care se trage);complex miezul poeziei. sensibilitate orientală.insist asupra contopirii dintre planul uman, vegetal și animal; omul, considerat capo d\'opera, vârful piramidei se sacrifică și consolidează temelia vieții.Frumos!Felicitări și pentru haiku-uri!Mai trec...universul tau e o combinatie de gradina japoneză si interioare arăbesti...si,ceva mai mult decat toate astea...

Katya Kelaro, îți mulțumesc de trecere și pentru comentariu.
Te mai aștept cu drag
Djamal

este si parerea mea. Firescul, care face ca lucrurile sa fie vazute cum sunt, in curgerea lor, simplifica, acolo unde
binele exista devine inutil a mai construi punti. Ar trebui, prietene, ca cineva sa-ti ureze La multi ani, de ziua Romaniei, macar atata pot face.

Ziua Romaniei

Mihai Robea, îți mulțumesc de trecere și apreciere.
Te mai aștept
Djamal

Am fost anunțat pe email că am primit un comentariu la poemul acesta de la Ioana Florea dar comentariul n-a ajuns pe pagina mea până acum.
Cu respect
Djamal