Poezii

aburi, gropi adâncite de apă neagră pe încheietura mea ancora— ceas poleit cu aur îl înfig în trunchiul palmierului ritmul lent al rădăcinilor bând moartea timp înecat în seva copacilor cu

DMDjamal Mahmoud

0

2

în albul tău mă înec din nări ies pești agățați de undiță aud monedele în carne în ochi — munte de sare între moarte și cer mâinile tale trag încet din mine marea

DMDjamal Mahmoud

0

0

învățăm tăcerea în limbi moarte. lumina nu e dar ci incizie. cerul crapă la încheieturi. ploile au gust de fier. ura — scânteie în unghii. resturi de oglinzi suntem, zgomot suspendat între două

DMDjamal Mahmoud

0

3

acopăr partea stângă cu partea dreaptă adun sângele de pe față— picur după picur prelungesc coșmarul cu gheață între buze o răsucire caldă între morțile mele legat de gol tai unghiurile urii până

DMDjamal Mahmoud

0

4

strigătul naște tăcere tăcerea — ecou în gura lumii un pumn de sare. materia își deschide rana lumina erupe din orbire. Dumnezeu — fisură de reflexii cioburi de sine. în corpul neantului golul își

DMDjamal Mahmoud

0

0

porți larg deschise. pe mese — câte-un pahar cu apă. babele își îngroapă zilele în pași timpul coboară în tălpi. jar în liniștea lemnului. cenușă trecută prin ziduri. zeii fără chip își vând

DMDjamal Mahmoud

0

2

dintr-o peșteră în alta. dintr-o moarte în alta. în nod mă adunau sârmele. ascuns șlefuiam marginile până la tăiș. sub grămada limbilor îmi cădea capul. în palma strânse hotarele

DMDjamal Mahmoud

0

0

peșteră în peșteră moarte în moarte în nod mă adunau sârmele ascuns în gura stâncii șlefuiam marginea până la tăiș sub grămada limbilor îmi cădea capul în palmă — strânse hotarele

DMDjamal Mahmoud

0

2

se încalecă pașii umbra mestecă umbra. cerul — pleoapă coborâtă peste răni. sângele — lumină oarbă. tăcerea respiră în stânci. apa își întoarce spatele

DMDjamal Mahmoud

0

5

nu dau autografe la lansări de morți — îndrept fotografia mamei și o așez sub pleoape. ochiul meu e sicriul mamei, ochiul meu e rochia ei de mireasă. mama moare noaptea în ochii mei. se naște la

DMDjamal Mahmoud

0

9

se zbate în rug, târăște cenușa dintr-o formă în alta. pielea se adună — pagini promise focului, așchii șovăind între cădere și zbor. vocea se desprinde de nume, trece prin rădăcini. în

DMDjamal Mahmoud

0

0

alb nemărginit — șiruri de urme de pași și nicio umbră frunză-n cădere — în urciorul încă plin tremură luna călugăriță — pe veșmântul negru cad fulgi de zăpadă la geam bunica — în apa din

DMDjamal Mahmoud

0

0

se citește frigul. benzi incolore se desprind din ochi. un nod își schimbă locul se comprimă în gol. timpul se pliază fără zgomot. între pleoape o muchie și nicio fisură. sub limbă un alfabet

DMDjamal Mahmoud

0

0

alunecă frigul din mine. arbori goi mă apără de cădere, ținându-mă de braț. nicio masă liberă la Croco. cafeaua cu nechezol se varsă dintr-o ceașcă ușor ciobită, printre buze. o coadă

DMDjamal Mahmoud

0

0

praf peste praf. gol peste gol. mâna nu mai caută mână — un punct fără glas. nu între buze, ci sub primul strat de pământ. pecete din vorbe și os. dinții strâng ultimele silabe. vântul

DMDjamal Mahmoud

0

0

se moare, se plânge, se mănâncă — o singură gură. apele scriu. zilele trec purtând sentințele. Tigru și Eufrat, doi ochi fără somn, deschiși dinaintea alfabetului. unul a învățat carnea să

DMDjamal Mahmoud

0

0

mă decojesc de propria-mi închinare se despică fruntea fâșie de zgură și os sub presiune un incendiu mut carnea își strânge tăierile pierde nespusul nu dezgolirea doare ci căderea printre

DMDjamal Mahmoud

0

2

fecioarei cu care serbam ani de dorințe de dezvirginare i-am oferit ultimul regret și ultima tăcere mamei i se pare normal să-ți ascunzi himenul în căușul palmei niciodată nu trebuie să dai

DMDjamal Mahmoud

0

0

culori șterse printre degete râul, plictisit de propria-i curgere, își strânge cursul nimeni nu vede cum apa învață să obosească pe maluri, urmele cresc aliniate ordinea nu cedează în

DMDjamal Mahmoud

0

0

somnul m-a evacuat ca pe un obiect inutil. trotuarul rulează printr-o eroare o femeie aleargă pe loc, un puls închis în piatră. pașii ei îmi devorează urma. carnea se ridică contracurent nu din

DMDjamal Mahmoud

0

2

nu e femeie din carne și oase, e o rană care respiră, țesătură de trupuri rupte ce refuză să moară. Zenobia — față cioplită-n piatră. palma ta apasă cerul. în ochii tăi rădăcinile își caută

DMDjamal Mahmoud

0

4

mă ridic un aer împins din diafragmă. durerea se desparte de pielea comună. nu ne privește în ochi. comunică doar prin respirație și desen. atingerea vine prima, cuvintele mai târziu. memoria nu

DMDjamal Mahmoud

0

0

fiind de apă iubitei mele — cojile roșii, niciodată muchiile de cuțit indiferent de culoarea cerului. de fiecare dată când ne dezgolim îmi face podul iar eu mă îndrept spre mine alunecând pe o

DMDjamal Mahmoud

0

0

o sârmă ghimpată îmi rupe numele. nu din eroare, ci din exces. o literă în plus, nechemată, apăsând restul ca o ștampilă — o regulă ilizibilă. în nud, fără mine, memoria printre

DMDjamal Mahmoud

0

0