Poezii

îmi acopăr partea stângă cu partea dreaptă adun sângele de pe față — picur după picur prelungesc coșmarul cu gheață între buze o răsucire caldă între morțile mele din tine ating sânul care

DMDjamal Mahmoud

0

4

strigătul naște tăcere tăcerea — ecou în gura lumii un pumn de sare materia își deschide rana lumina erupe din orbire Dumnezeu — fisură de reflexii cioburi de sine în corpul neantului absența din

DMDjamal Mahmoud

0

0

porți larg deschise pe mese — câte-un pahar cu apă babele își îngroapă zilele în pași timpul coboară în tălpi cad focuri în liniștea copacilor lutul respiră sub secole cenușă târâtă pe

DMDjamal Mahmoud

0

2

dintr-o peșteră în alta dintr-o moarte în alta în nod mă adunau sârmele ascuns în coaja stâncii șlefuiam marginea până la tăiș sub grămada limbilor îmi cădea capul în palma — strânse hotarele

DMDjamal Mahmoud

0

0

peșteră în peșteră moarte în moarte în nod mă adunau sârmele ascuns în gura stâncii șlefuiam marginea până la tăiș sub grămada limbilor îmi cădea capul în palmă — strânse hotarele

DMDjamal Mahmoud

0

2

se încalecă pașii umbra mestecă umbra la porunca zidului mă închin cerul — pleoapă coborâtă peste răni sângele — lumină oarbă urmă fără urmă tăcerea respiră în stânci apa își întoarce spatele

DMDjamal Mahmoud

0

5

nu dau autografe la lansări de morți. îndrept fotografia mamei și o așez sub pleoape. ochiul meu e sicriul mamei, ochiul meu e rochia ei de mireasă. mama moare noaptea în ochii mei. se naște la

DMDjamal Mahmoud

0

9

se zbate în rug, târăște cenușa dintr-o formă în alta. pielea se adună — pagini promise focului, așchii ezitând între cădere și zbor. vocea se desprinde de nume, trece prin rădăcini, smulgând

DMDjamal Mahmoud

0

0

alb nemărginit — șiruri de urme de pași și nicio umbră frunză-n cădere — în urciorul încă plin tremură luna călugăriță — pe veșmântul negru cad fulgi de zăpadă la geam bunica — în apa din

DMDjamal Mahmoud

0

0

se citește frigul două benzi incolore se desprind din ochi un nod își schimbă locul se comprimă în gol timpul se pliază fără zgomot între pleoape o muchie și nicio fisură sub limbă un alfabet

DMDjamal Mahmoud

0

0

alunecă frigul din mine. arbori goi mă apără de cădere, ținându-mă de braț. nicio masă liberă la Croco. cafeaua cu nechezol se varsă dintr-o ceașcă ușor ciobită, printre buze. o coadă

DMDjamal Mahmoud

0

0

praf peste praf gol peste gol mâna nu mai caută mână — un punct fără glas nu între buze, ci sub primul strat de pământ pecete din vorbe și os dinții strâng ultimele silabe străzilor le lipsesc

DMDjamal Mahmoud

0

0

se moare, se plânge, se mănâncă ca și cum toți ar avea o singură gură. apele scriu. zilele trec purtând sentințele. Tigru și Eufrat, doi ochi fără somn, deschiși dinaintea alfabetului. unul a

DMDjamal Mahmoud

0

0

mă decojesc de propria-mi închinare se despică fruntea fâșie de zgură și os sub presiune un incendiu mut carnea își strânge tăierile pierde nespusul nu dezgolirea doare ci

DMDjamal Mahmoud

0

2

fecioarei cu care serbam mii de ani de dorințe de dezvirginare i-am oferit ultimul regret și ultima tăcere mamei i se pare normal să-ți ascunzi himenul în căușul palmei niciodată nu trebuie

DMDjamal Mahmoud

0

0

culori șterse printre degete râul, plictisit de propria-i curgere, își strânge cursul nimeni nu vede cum apa învață să obosească pe maluri, urmele cresc aliniate ordinea nu se negociază în

DMDjamal Mahmoud

0

0

somnul m-a evacuat ca pe un obiect inutil. trotuarul rulează printr-o eroare o femeie aleargă pe loc, un puls închis în piatră. pașii ei îmi devorează urma. carnea se ridică contracurent nu din

DMDjamal Mahmoud

0

2

Lidia nu e o femeie din carne și oase, e o rană care respiră, o țesătură de trupuri rupte ce refuză să moară. Hannibal — față cioplită-n piatră. Ecoul poruncii tale plutește deasupra, palma ta încă

DMDjamal Mahmoud

0

4

mă ridic un aer împins din diafragmă. durerea se desparte de pielea comună. nu ne privește în ochi. comunică doar prin respirație și desen. atingerea vine prima, cuvintele mai târziu. memoria nu

DMDjamal Mahmoud

0

0

fiind de apă iubitei mele îi plac doar cojile roșii; niciodată nu folosește muchiile de cuțit. caninii săi sunt destui de albi indiferent de culoarea cerului. de fiecare dată când ne

DMDjamal Mahmoud

0

0

o sârmă ghimpată îmi rupe numele. mă strigă greșit. nu din eroare, ci din exces. o literă în plus a intrat nechemată, apăsând restul ca o ștampilă, o regulă care nu se mai

DMDjamal Mahmoud

0

0

înoți cu toți neuronii în brațe, înaintezi între două oglinzi de apă. dincolo, te așteaptă o lumină care nu aparține nimănui, un miros slab de rugină. îți atingi pieptul dar niciun răspuns. de

DMDjamal Mahmoud

0

2

ea își aruncă ultima privire în oglindă. el își strânge nodul, lasă pe masă un bilet cu păreri de rău și o pereche de inele. „e cea mai frumoasă pasăre pe care am devorat-o

DMDjamal Mahmoud

0

2

a trecut destul timp de când mă gândesc să mă ridic din mine numaidecât s-a întrerupt curentul atâta beznă s-a făcut în jur încât nu mai văd absolut nimic copacul pe care-l priveam din

DMDjamal Mahmoud

0

5