Poezii

la porunca zidului mă închin. apa se întoarce cu spatele. îmi citesc surele și sting ochii. cerul o pleoapă coborâtă peste răni. sângele o lumină oarbă. o urmă lăsată de altă urmă

DMDjamal Mahmoud

0

0

nu dau autografe la lansări de morți. îndrept doar fotografia mamei și o așez sub pleoape. ochiul meu e sicriul mamei, ochiul meu e rochia ei de mireasă. mama moare noaptea în ochii mei. se

DMDjamal Mahmoud

0

9

se zbate în rug, târăște cenușa dintr-o formă în alta. pielea se adună — pagini promise focului, aripi ezitând între cădere și zbor. vocea se desprinde de nume, trece prin rădăcini, smulgând

DMDjamal Mahmoud

0

0

alb nemărginit — șiruri de urme de pași și nicio umbră frunză-n cădere — în urciorul încă plin tremură luna călugăriță — pe veșmântul negru cad fulgi de zăpadă la geam bunica — în apa din

DMDjamal Mahmoud

0

0

se citește frigul două benzi incolore se desprind din ochi un nod își schimbă locul se comprimă în gol timpul se pliază fără zgomot între pleoape o muchie nicio fisură sub limbă un alfabet mut

DMDjamal Mahmoud

0

0

alunecă frigul din mine. arbori goi mă apără de cădere, ținându-mă de braț. nicio masă liberă la Croco. cafeaua cu nechezol se varsă dintr-o ceașcă ușor ciobită, printre buze. o coadă

DMDjamal Mahmoud

0

0

praf peste praf gol peste gol mâna nu mai caută mână — un punct fără glas nu între buze, ci sub primul strat de pământ pecete din vorbe și os dinții strâng ultimele

DMDjamal Mahmoud

0

0

se moare, se plânge, se mănâncă ca și cum toți ar avea o singură gură. apele scriu. zilele trec purtând sentințele. Tigru și Eufrat, doi ochi fără somn, deschiși dinaintea alfabetului. unul a

DMDjamal Mahmoud

0

0

mă decojesc de propria-mi închinare se despică fruntea fâșie de zgură și os sub presiune un incendiu mut carnea își strânge tăierile pierde nespusul nu dezgolirea doare ci

DMDjamal Mahmoud

0

2

fecioarei cu care serbam mii de ani de dorințe de dezvirginare i-am oferit ultimul regret și ultima tăcere mamei i se pare normal să-ți ascunzi himenul în căușul palmei niciodată nu trebuie

DMDjamal Mahmoud

0

0

culori șterse îi scapă printre degete. râul, plictisit de propria-i curgere, își strânge cursul. nimeni nu vede cum apa învață să obosească. pe maluri, urmele cresc aliniate. ordinea nu se

DMDjamal Mahmoud

0

0

somnul m-a evacuat ca pe un obiect inutil. trotuarul rulează printr-o eroare o femeie aleargă pe loc, un puls închis în piatră. pașii ei îmi devorează urma. carnea se ridică contracurent din

DMDjamal Mahmoud

0

2

Lidia nu e o femeie din carne și oase, e o rană care respiră, o țesătură de trupuri rupte ce refuză să moară. nici tu Hannibal nu ești doar o față cioplită-n piatră. ecoul poruncii tale mai

DMDjamal Mahmoud

0

4

așa mă ridic un aer împins din diafragmă. durerea se desparte de pielea comună. nu ne privește în ochi. comunică doar prin respirație și desen. atingerea vine prima, cuvintele mai

DMDjamal Mahmoud

0

0

fiind de apă iubitei mele îi plac doar cojile roșii; niciodată nu folosește muchiile de cuțit. caninii săi sunt destui de albi indiferent de culoarea cerului. de fiecare dată când ne

DMDjamal Mahmoud

0

0

o sârmă ghimpată îmi rupe numele. mă strigă greșit. nu din eroare, ci din exces. o literă în plus a intrat nechemată, apăsând restul ca o ștampilă, o regulă care nu se mai

DMDjamal Mahmoud

0

0

înoți cu toți neuronii în brațe, înaintezi între două oglinzi de apă. dincolo, te așteaptă o lumină care nu aparține nimănui, un miros slab de rugină. îți atingi pieptul dar niciun răspuns. de

DMDjamal Mahmoud

0

2

ea își aruncă ultima privire în oglindă. el își strânge nodul, lasă pe masă un bilet cu păreri de rău și o pereche de inele. „e cea mai frumoasă pasăre pe care am devorat-o

DMDjamal Mahmoud

0

2

a trecut destul timp de când mă gândesc să mă ridic din mine numaidecât s-a întrerupt curentul atâta beznă s-a făcut în jur încât nu mai văd absolut nimic copacul pe care-l priveam din

DMDjamal Mahmoud

0

5

mărgelele moștenite au rămas printre puținele lucruri purtate de mine buzunarul stâng al cămășii urme de scrum un colț și un foc sentimente ieșite din circulație cu care mai cumpăr

DMDjamal Mahmoud

0

0

tac zidurile. conductele fac gargară cu toxinele pământului îmbâcsit de fum și oameni. undeva îmi umblă zeii, îmbătrâniți, diabetici. grăbit ies din mine, îmi așez trupul sub lumina unui stâlp

DMDjamal Mahmoud

0

0

Am nevoie de mine măcar pentru o zi. Îmi chem toate fragmentele. adu-ți neamul întreg, trupule vezi să nu-ți uiți neuronii, risipiți prin lume. știu că durerile vin primele. Aduceți și

DMDjamal Mahmoud

0

6

s-a dezechilibrat balanța între lut și apă numaidecât trebuie să golesc o parte din mine, nu prea mai am destul timp la îndemână. convoc sfatul lăuntric, la care participă îngerul,

DMDjamal Mahmoud

0

3

literele acestei cărți au devenit din ce în ce mai ilizibile, nu cred că-i vorba de dioptrii, nici de aburi. din clipa în care am început să fac deosebire între mirosul femeii și al

DMDjamal Mahmoud

0

0