razvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
‘Marginaliile ‘ tale m-au cucerit, sunt de fapt maxime superbe.
Cred că oricând poți crea aforisme interesante.
Pentru prietenie și pentru o bună colaborare, Răzvan.
Pe textul:
„Rațiune și spirit" de razvan rachieriu
Elaborarea poemului aduce cu un ‘mecanism reglat’ perfect, care funcționează ireproșabil, căci poetul cunoaște și stăpânește mecanica construcției mașinii lirice numită poezie.
Felicitări !
Pe textul:
„satelit artificial" de dan mihuț
Interesant !
Pe textul:
„vine" de ioana negoescu
Compar poezia cu o perlă într-un sicriu.
Pe textul:
„nimic despre..." de Gelu Bogdan Marin
Între atunci și acum se lasă o cortină trasă de timp, doar amintirea mai ‘spală sticla ochilor’ întorși nostalgic către trecut.
Pe textul:
„Outlude" de Adela Setti
Toți dorim ca încordarea și tumultul să se dilueze în relaxare, iar stările interioare să se destindă într-un week-end al sufletului binemeritat.
Pe textul:
„Existăm pe furiș" de Maria Prochipiuc
Am simțit gustul proaspăt al poeziei ca un izvor liric și miresmele romantice adiind printre cuvinte.
Pe textul:
„Poetul" de Glodean Elena
Pe textul:
„poem biodegradabil" de George Pașa
Pe textul:
„Epigon…" de Romulus Câmpan Maramureșanu
“Lupul fierbinte” mă duce cu gândul la o iubire incandescentă, sălbatică, ce-și devoră prin pasiune “mieii” blânzi – simbolul partenerului slab ce suferă în dragoste.
Remarc ultimul vers.
Pe textul:
„lumea va fi un miel" de ioana negoescu
Sinele își închide “toate ușile, toate ferestrele”, desparte lumea ta de lumea socială, iar singurătatea desface timpul de “cordonul ombilical” ce lega viața ta de existența celorlalți.
Când moartea vorbește în numele nostru, iar noi privim neputincioși cum ea face ravagii, uzurpând viața, să îți duci crucea înseamnă fatalitatea de a viețui cu stigmatul morții în noi.
Pe textul:
„nu mai vorbesc despre moarte" de Ela Victoria Luca
Prima lege a vieții ar putea fi și aceea să o trăiești oricum, fie grea, fie ușoară.
Prezența ta spirituală mă bucură, căci știu că mi-ai citit și alte creații.
Te voi citi și eu cu plăcere, dacă am timp.
GEORGE PAȘA
Sunt flatat de aprecierile “o logică impecabilă” și “mici bijuterii de înțelepciune”, deși cred că sunt exagerate.
Mi-a produs o stare de bine comentariul tău.
Voi citi cu interes poemele create de tine și voi încerca să comentez unele dintre ele.
Pe textul:
„Ideea nobilă de Om" de razvan rachieriu
Dorința de schimbare vine din elanul de a înlocui desuetul, monotonia și rutina cu altceva, mai intens, mai atrăgător și mai profund.
Pe textul:
„Întâmplări în taină" de Maria Prochipiuc
“Fericirea superlong, fumabilă la ambele capete”, se consumă până la urmă, ca orice țigară, însă rămâne amintirea fumurilor erotice trase adânc în pieptul iubirii.
Toți oprim până la urmă în “stația amnezică” (pe care o asociez cu moartea), când stăpânul ne pedepsește greșelile.
Pe textul:
„Inițiere" de Daniela Șontică
În spațiul neguros lumina devine spot în ochii opaci de o iubire supusă îndoielii, care “nu mai văd stâncile, nu mai văd ploile”.
Remarc versul :
“Buzele tale o undiță care îmi însângerează gura”.
Pe textul:
„mon amour" de elis ioan
Cred că afirmația are o doză de adevăr, în sensul că unii scriem ghidați de o atitudine exhibiționistă și egoistă, de a ne etala gândirea poetică sau gnomică, de a ne descoperi indecent intimitatea.
Mulțumesc că ai exprimat aici conexiunea proprie dintre gândire și cuvinte.
Pe textul:
„Efectele iubirii" de razvan rachieriu
Moartea a înlocuit tumultul existențial cu o tăcere adâncă, în care poți asculta respirațiile funerare ale nefiindului.
Pe textul:
„azi le-am spus că îmi amintesc" de ioana negoescu
O atmosferă de “dimineți însângerate” se infiltrează în oameni, prefigurând sfârșitul și în care se întrevede “capătul lumii”.
Pe textul:
„primăvară la pas prin orașul de ceară" de Dana Banu
Dacă am avea aptitudinile de ființe mimetice, am simți cum “e să fii aer” și să ne multiplicăm în atomi, cum “e să fii pasăre”, cunoscând starea sublimă de zbor, cum “e să fii copac”, învățând esența răbdării și statorniciei, cum “e să fii fulger” și să arzi complet.
Pe textul:
„lângă oameni am învățat" de Adriana Giurcă
Dacă ne-am putea curăța de negativități și să “dăm restart” peste părțile dureroase ale vieții, aruncând la “recycle bin” nenorocirile, atunci am înțelege mai bine perfecțiunea calculatorului.
Felicitări !
Pe textul:
„Itch" de Adela Setti
