Mediu
vine foarte încet. îl bate lumina
vântul
îi e potrivnică ora
timpul trece pe contrasens
vine în aer
în apă
pe fața nevăzută a melcilor
lasă o urmă strălucitoare
spre seară
vine încet
îmi desface coaja
îmi soarbe miezul
îmi sfâșie mintea
vine în apus
ca un soare copt
desigur
incendiază apa și celălalt miez al meu
de fier
se topește în formele lui
vine și mă împinge pe scări
îmi fură oasele
și le așează
în unul dintre corpurile lui
de bărbat
îi dau drumul în mine
vine
și eu îl las
053.999
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “vine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/234570/vineComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
o apropiere luminoasă (\"soare copt\") și fatală. asta îmi transmite. bună poema.
0
fata nevazuta a melcilor, sublim, ca si cand le-ar creste coarne spre interior, un plan metafizic subtil
0
Când ‘timpul trece pe contrasens’ și este zdrobit de antitimp, bestia hrănindu-se cu spaime și ipohondrii pătrunde înlăuntrul nostru, ‘desface coaja’ sufletului, ‘soarbe miezul’ esenței sinelui și ne ‘sfâșâie mintea’ cu ghearele absurdului.Împotriva ei putem lupta folosind voința și optimismul.
Interesant !
Interesant !
0
Lidia, mă bucur că ai observat această precipitare a stărilor. mulțumesc.
Mishu, un păianjen...foarte interesant. ești foarte aproape de ceea ce am simțit.
Adrian, deci ai văzut și tu fața nevăzută a melcilor...mulțumesc.
Răzvan, nu știu dacă în toată această încordare există în mine vreo opoziție. sunt mai mult un observator. te mai aștept cu drag.
Mishu, un păianjen...foarte interesant. ești foarte aproape de ceea ce am simțit.
Adrian, deci ai văzut și tu fața nevăzută a melcilor...mulțumesc.
Răzvan, nu știu dacă în toată această încordare există în mine vreo opoziție. sunt mai mult un observator. te mai aștept cu drag.
0

o primavara frumoasa.