Epigon…

Ca și cum prada și-ar devora prădătorul.

Probabil titlu de fabulă.Sau: -Stai să-ți spun două vorbe!
Lucrurile-s cum par a fi, aspirații în limita destinului.
De aceea sunt ridicoli cei ce umblă cu capul prin nori.
Ambiții nejustificate, dar să nu uităm că uneori viața bate filmul.Sau titlul unui volum al Constanței Buzea: \"Ape cu plute\".

Chiar dacă avem viziuni opuse asupra anumitor lucruri, îmi rezerv dreptul să las un semn atunci când îmi place ceva scris de tine sau Dvs.
Îmi place acest text în care tradiția aquilină parafrazează legendara dilemă cu oul și găina...
Este o redefinire și o epigoniadă în același timp.

Cu drag,
Constantin

Nici nu știi cât mă bucur să te revăd pe la mine. Parc-am primit înapoi o bucată luată/pierdută din mine.
Mă onorezi trăindu-ți dreptul de a trece pe la mine.
Mulțumesc mult de apreciere.

A fost o idee doar străfulgerând o dicuție cordială de familie. Apoi, subit mi-am dat seama de adevărul din ea.
Am scris-o deci.

Și te-a făcut să retreci pe la mine. A meritat deja s-o scriu.

Mi-ai lipsit. (nu chiar toate detaliile-ți:-))

Cu același drag, prietene Codrene.

Nu știu cine mă puse, da\' am scris-o.
Și văz că destul de bine.

Am trecut și eu prin faza de vrabie pe lângă alți vulturi, până la a-mi găsi cerul meu de vulturie.
Mai cu puf pe ici pe colo da\' hultan, prietene.

Tare onorat că trecui pe la mine.

M-am gândit la destul de deasa ipoteză a unui stol de vrăbii aruncându-se asupra unui vultur.
Merită oare ca vulturul să încerce a se zbate în toate părțile pentru a scăpa de ciocurile mărunte, dar ascuțite? Nu.
Trebuie să se ridice doar, sus, acolo unde numai el și cei ca el pot trăi, liniștea refacerii.

prin acest text, ați dat dovadă că vă ies orice gen de poezie...
și cred că aceste 2 versuri au fost, sunt și vor fi mereu actuale.
un gând bun.

că vă ies= puteți aborda cu succes orice tip de poezie.

Un uliu poartă sub aripă
vreo câțiva fulgi ieșiți în pripă.
Ar ocroti de vânt sau ploi,
o vrabie sau vrăbioi?
Cu prietenie de suflet,
Marcel Cepoi