razvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
Numele se intersectează în punctul căsătoriei, iar traiectoriile lor ființiale conturează destinul.
Pe textul:
„Niciun semn de la tine" de Adriana Lisandru
Pe textul:
„de unde oare așteptarea" de Iakab Cornelia Claudia
Ce poate fi mai fascinant decât să savurezi o femeie cu gust de portocală ?
Comentariul are ceva din farmecul unei femei ce-și arată nurii unui îndrăgostit.
DIANA
Gustul femeii e întotdeauna dulce și este alcătuit din gesturi senzuale feminine, din ochii languroși și frumusețea impudică.
Am sărutat buzele cuvintelor tale.
IOANA
O viață pe care o percep în irizări feminine, care orbitează în jurul ideii de femeie cu gust de portocală.
Sunt recunoscător pentru atenția acordată poeziei și pentru aprecieri, și sunt flatat că poemul a rezonat frumos în sufletul vostru.
Pe textul:
„Femeia din portocală" de razvan rachieriu
Mie mi se pare că rațiunea și sufletul sunt în antiteză, sunt termeni antinomici : rațiunea ține de partea analitică, de intelect și cugetare, iar sufletul este centrul sensibilității,a emoțiilor și a sentimentelor.
Te mai aștept cu bucurie pe pagina personală de creație.
MONICA
Sunt versuri reflexive pe care le-am transpus într-un text aforistic, ceea ce mi-a fost mai ușor să exprim gânduri poetice în cuvinte gnomice.
Mă bucur că ai apreciat aforismele poetice.
Cu prietenie, Răzvan.
Pe textul:
„Întrebări aforistice" de razvan rachieriu
Da, ai dreptate, aforismele sunt străbătute de lirism.O parte din aforisme sunt prelucrări ale unor versuri personale.
Sunt recunoscător pentru vizitele repetate aici.
EUGEN
Cred că aforismele sunt o îmbinare între exprimarea lirică și meditații.
Mi-am pus unele întrebări aforistice și am căutat să răspund tot prin maxime.
Te mai aștept cu bucurie aici.
Pe textul:
„Întrebări aforistice" de razvan rachieriu
Pe textul:
„Un bărbat înfășurat în femeie" de Carmen Sorescu
O poezie caustică, virulentă anti-eu.
Pe textul:
„lupta cu mine" de george vasilievici
Surprinzi o volatilizare, o evanescență a lucrurilor ce se destramă, “până cuvintele trec dincolo prin pânza aceea de păianjen” ce se întinde până cuprinde viața întreagă.
Pe textul:
„cîteva cuvinte despre cîteva lucruri" de Liviu-Ioan Muresan
Nicio poezie nu e perfectă, ci perfectibilă, sunt necesare mici modificări, ajustări, completări și cizelări.
Cu prietenie și simpatie de poet, Răzvan.
Pe textul:
„Acidul iubirii" de razvan rachieriu
Planeta este o casă, cu continentele uși deschise prin care intră țările.
“Cana de ceai” uneori prea dulce, alteori prea amară, o bem toți în fiecare zi, fiind formată din întâmplări cotidiene banale și stereotipe.
Pe textul:
„cana de ceai" de Vasile Mihalache
Înlăuntru se cască golul prin care cazi și “te subțiezi tot mai mult” până devii o pojghiță de gând apăsător lipită pe cuvânt.
Pe textul:
„"dreptul la suferință un privilegiu divin"" de Teodor Dume
Pe textul:
„Toate aceste lucruri" de Florin Andor
Te lepezi de corpul învechit, cu gânduri inerte sau moarte, cu sufletul devenit coajă și devii “altceva mult mai intens”, cu gânduri frenetice și febrile, cu sufletul asimilând atât oaze cât și deșerturi.
Pe textul:
„Iubita perfectă" de Carmen Sorescu
Glasul poeziei se aude clar prin sunetele eufonice ale versurilor.
Pe textul:
„highschool prom" de emilian valeriu pal
Pe textul:
„am gustat o păpădie" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„din inimă ies niște brațe care sprijină fruntea" de ștefan ciobanu
Pe textul:
„Într-o zi de sâmbătă - într-un trist oraș - într-o secundă infinită" de Valeriu Sofronie
Îngerii coboară din paradis și fabrică “biblioteci de lemn”, cu cărți îmbrăcate în “aripi de fluture”.
Ai evidențiat frumos și plastic ipostazele banale ale poetului.
Pe textul:
„poemul manifest sau undeva sus cineva mă citește" de lucaci sorin
“Un strop de nemurire” purifică o carne efemeră infestată de păcate, în timp ce “o boabă din abis” întinează și profanează idealurile ce se înfășoară în “caldul décor” al viselor țesând pânze de păianjen în care cad neputințele și decepțiile prelinse din oamenii obtuzi.
Pe textul:
„Amagiri" de viorel gongu
Iertarea apare din judecarea sinelui și remușcarea față de actele nesăbuite ale iubirii.
Pe textul:
„iartă-mă, Maria!" de Vali Nițu
