Întrebări aforistice

1.Inteligența și-a trimis zbirii să flageleze prostia casantă în care se ghemuiește femeia polenizându-mi entuziasmul cu viziuni erotice. 2.M-ai înrădăcinat iubire în suferința profundă, în timp ce frica inexplicabilă de trădare m-a cocoțat în vârful geloziei crase, chiar dacă curajul de-a înfrunta reversul dragostei a săpat crevase în idealul feminin. 3.Fata orfană se îngroapă într-un tunel macabru, ermetic, din care nu mai poate să iasă decât printr-un calcul aritmetic al copilăriei înjosite de dezastrul existențial. 4.De ce neantul opacizează privirea întoarsă înspre răul cuibărit în spatele măștii ce degenerează crezul uman ? 5.De ce raiul decade în simulacrele himerelor și viermele uman colcăie în sinele alterat de credințe false ? 6.Pentru că abisul se oglindește în neputințe și din el se scurge negrul ruginind căințe. 7.Pentru că înaltul este un zbor piramidal de îngeri policromi fâlfâind într-un aer vital. 8.De ce fetița are ochi de înger și trup de vampă și sufletul este un deșeu de fier vechi împovărând copilăria ? 9.De ce femeia oftează voluptatea și zâmbește a refuz, preface prin dispreț amanții în chinul urlând în van ? 10.De ce între minus și plus, defecte și calități, rațiune și suflet nu există diferență ?