"dreptul la suferință un privilegiu divin"

Teodor, n-am trecut cam de multișor pe la tine să las un com., găsesc aici exprimarea unei stări de închidere în sine, aproape o detenție privind spre un exterior tot mai opac. Desigur, trăim asemenea sentimente, important e să \"bei din tine ca să poți
pretinde că trăiești\", sau să fii suculent, să-ți cureți izvorul din care chiar să treci cu rod peste zidurile din final \" zidurile cresc încet și târziu pe
locul unde cândva era un drum
o margine albă
și nicio zvâcnire de om
de parcă n-ar mai fi nimic
dincolo
nici măcar o zi
în care să te ascunzi...\"

Teodor, si eu te citesc intotdeauna cu interes. Poemele tale au intotdeauna transparenta, o \"tragere\" inspre esente. Poemul tau de acum m-a intristat putin...dar la sfarsit m-am inseninat si mi-am zis: De foarte multe ori noi investim in cuvinte cate ceva ce nu ne si nu le apartine, o \"vanzare de sine\", de aceea exista aparenta ca ele ne-ar trada, ca nu ar mai transmite nimic, desi de fapt noi le tradam pe ele. Dar cuvintele au o frumusete si o rabdare - si o iubire - dincolo de putinta noastra de a le manui si de a le iubi, pentru ca ele nu sunt simple sunete, ci sunt atingerea unei maini. Care nu vine cand te astepti, ci chiar atunci cand ti-ai pierdut orice obisnuita-nerabdatoare speranta.

Injectarea cu liniște - sau nevoia de liniște -, apariția religiei, sunet de clopot, trecerea inexorabilă a timpului: iată universul de gânduri și vers al lui Teodor expus într-o compoziție specifică lui.
Prefer să scriu la persoana a III-a pentru că pot fi mai obiectiv!
Cu multă prietenie
PP

marius,
mulțumesc pentru semn și modul tău de interpretare.
da, zidurile cresc încet și-i târziu...

te mai altept

același,
teodor dume,

\"bei din tine ca să poți
pretinde că trăiești

te subțiezi tot mai mult
și nu-ți place nici să respiri
înghiți aerul din golul prin care
te pregătești să treci...\"

și toate astea pentru ce?
\"oricum astăzi nu se mai întâmplă nimic\"
Ca de obicei, aici, pe pagina ta, se scrie poezie.

Cu prietenie, Maria

domnule plopeanu,
ca de obicei, obiectiv
mulțumesc mult

maria del,
o trecere atentă, pe vârfuri. mulțumesc

maria-gabriela,
mulțumesc mult pentru trecere și aprecieri. nu știu cât de mult am reușit să conturez o poezie care să placă tuturor.


mulțumesc, prieteni
vă aștept cu același drag!

multă stimă,
teodor dume,

“Te injectezi cu liniște” când realitatea te acaparează cu ateismul trăirii și când religia paralizează în biserici.
Înlăuntru se cască golul prin care cazi și “te subțiezi tot mai mult” până devii o pojghiță de gând apăsător lipită pe cuvânt.

domnule răzvan,
mult respect și mulțumiri pentru constanta citirii
puneți degetul tocmai acolo unde trebuie
mulțumesc mult

respect și stimă

același,
teodor dume,