Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

cana de ceai

1 min lectură·
Mediu
Uneori deschizi un album de fotografii
și vorbești cu un prieten așa
nu știi cum e să locuiești într-o beznă de sticlă
să nu vezi nici o ieșire
numai aerul cum se îndeasă la colțuri
iar asta nu se explică
ore întregi dai cu pumnii s-o spargi
îți intră cioburi în carne
urli un anunț repetat
care întârzie călătorii prin gări
îți târăști tălpile între fotolii și canapea
dar trenul a plecat de mult
cineva pe un alt continent trântește o ușă
iar tencuiala peretelui cade la tine pe covor
să ieși printre degete să te prelingi asta-ți rămâne
în viața ta nu mai există întrebări
genunchii te dor îngrozitor
de aici încolo mergi singur îți spui
secundele tale sunt prețioase
simți când cineva ți le fură
îl vezi cum șade în spatele umbrei și conspiră
nu mai aștepți
iar cana de ceai a coclit.
023005
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
145
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Mihalache. “cana de ceai.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1839215/cana-de-ceai

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@plopeanu-petrachePP
Plopeanu Petrache
Interesantă această apropiere de data aceasta într-un registru poetic dintre poemul prezent și multe dintre cărțile lui Philip K. Dick (sper că am scris corect numele!, în care apare această neliniște că realitatea nu este ceea ce pare a fi și că de fapt totul este altfel. Aici cea care conspiră este chiar umbra, este chiar eul poetului. Un poem cu idei și imagini așa cum trebuie pentru a fi receptat cu plăcer!!
Cu stimă
PP
0
@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
“Locuiești într-o beznă de sticlă” pe care o spargi cu barosul urletului ce cere răspunsuri limpezi la întrebări opace, iar cioburile intră în carne.
Planeta este o casă, cu continentele uși deschise prin care intră țările.
“Cana de ceai” uneori prea dulce, alteori prea amară, o bem toți în fiecare zi, fiind formată din întâmplări cotidiene banale și stereotipe.


0