highschool prom

O iubire multiplicată în toate colegele dansează “la balul de absolvire” însuflețind amintirile ce se mișcă ca niște femei iubite în mintea unui tânăr însetat de idealuri feminine.
Glasul poeziei se aude clar prin sunetele eufonice ale versurilor.

Incearca sa-ti aduci aminte senzatia din noaptea balului de absolvire cind stii ca fiecare o va lua in directii diferite. Si incearca sa gindesti ca ai putea iubi un om cu aceeasi senzatie, cind toate iubirile de liceu se aduna intr-una singura. Multumesc de lectura si semn.

Emilian,
e fain poemu\' tău, doar că are niște repetiții făcute de tine cu bună-știință desigur, e vorba de sfântul Anton al catolicilor. Ai aici imagini bine croite cum e cea a copilului care se roagă în reluare...strofa a 3-a debutează cu puțină gesticulație dar asta face parte din stil presupun...Ceea ce place aici este chiar subiectul desemnat care deși apare ca interlocutor, nu este creionat decât prin inserțiile dialogale ale emitentului. Cine e destinatarul și cauza acestui poem? Ființa Poeziei, cel puțin așa se deduce, poezia e ca \"bunica\", adică e trecută... Ironia de la final are un ceva superb, ceva care trebuie resemnalat, anume travaliul poetului și greutatea posesiei fiorului metafizic, numind astfel aceeași Ființă de aer a Marii Poezii:
\"n-am altceva să-ți ofer/ decât un piept în care plutești\".
Toate cele bune, liviu ofileanu

Dl. Emilian Pal,
trebuia să vă inflamați pe pagina dv.!
În plus, se pare că vorbim două limbi străine fiindcă româna dv. are alte sensuri.
Mă scuzați de trecere.

D-le Ofileanu, nu m-am inflamat absolut deloc. Comentez foarte rar si doar acolo unde consider ca am ceva de spus. Nu sint adeptul intrarii cu barda inrtr-un text. Punctez, in aceeasi masura partile bun dar si partile slabe. Poate am exagerat, dar nu-mi plac autorii care considera ca nu mai au nimic de invatat.
Multumesc de lectura si semn.

Poate n-aș fi lăsat semn, dar dacă tot ai pomenit de sfîntul anton, trebuie să te informez că la mine n-a ajuns niciun șfanț. Sau poate era vorba de celălalt...
Am remarcat tot poemul, mai puțin strofa a doua, din cauza ultimului vers care m-a întristat.

al 90-lea cetitor,
anton dezamăgitul

Ai mila de Sfintul Scaun de pe care eram sa cad prapadindu-ma de ris cind ti-am citit comentariul. Ca gest reparatoriu am sa te propun spre beat(ificare).

Multam fain,
Cardinalul Silva Bruna.

să te iubesc pe tine e ca și cum aș dansa
se misca sufletul pe muzica iubirii, trece sunetul prin toata divirsitatea femininului ca intr-o sala a balului suprem si poetul nu alege.

știind că n-am să le mai văd niciodată