RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Într-un negru aparte se deschide lumea, în care irizează negativul cu alaiul de tenebre, genuni și neanturi și care-și depune rugina și mizeria pe corpul fiindului, în care iubirea se izolează creând un el și o ea rupți de conexiunile cu lumea.
Când intensitatea vieții e prea mare, covârșind simțirea, te dizolvi și te arunci în fundul ceștii de ceai, pe care o beau îngerii.
Când intensitatea vieții e prea mare, covârșind simțirea, te dizolvi și te arunci în fundul ceștii de ceai, pe care o beau îngerii.
Pe textul:
„Magiun pe pâine 63" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
ContextSă învățăm cuvintele speciale, distinse și esoterice care amplifică aria sufletului și odată cu el fac să crească dimensiunea ontologică, nu cele care dezbracă sufletul și îl expun în piața vieții.
Alergi prin dezordinea proprie cu minte de boem și te împiedici de o fațetă a existenței abandonată în real care reflectă lacrima solidificată, prefăcută în piatră cu care spargi toate oglinzile tristeții.
Alergi prin dezordinea proprie cu minte de boem și te împiedici de o fațetă a existenței abandonată în real care reflectă lacrima solidificată, prefăcută în piatră cu care spargi toate oglinzile tristeții.
Pe textul:
„Nu " de Marius Iulian Zinca
0 suflu
ContextAsociezi șiroaiele de pe geam cu lacrimile de pe obrajii iubitei, pe care încerci să le înlocuiești cu surâsul iubirii.
Dacă nefericirea își întinde deșertul în lăuntric, în antiteză, fericirea este izvor proaspăt ce revigorează ființa și se revarsă, lasciv și senzual, în valuri de căldură în sufletul ce și-a așezat oglinzile în așa fel ca ele să reflecte bucuria, veselia și entuziasmul ființării.
Dacă nefericirea își întinde deșertul în lăuntric, în antiteză, fericirea este izvor proaspăt ce revigorează ființa și se revarsă, lasciv și senzual, în valuri de căldură în sufletul ce și-a așezat oglinzile în așa fel ca ele să reflecte bucuria, veselia și entuziasmul ființării.
Pe textul:
„Lament..." de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextDragostea țâșnește prin toți porii pielii și se adăpostește în îngerii care țes divinul de realitate, căci femeia plăsmuită din sufletul impregnat cu erotic și eros și din spuma vieții, carbogazoasă și efervescentă, ne curăță încet încet de tristețe și ne hidratează cu pasiune.
Ne insinuăm pe sub pielea iubirii și facem dragoste cu senzualul, iar orgasmul colorează o viață umplută cu extaz și sublim, așa cum ar trebui să fie, dar, din păcate, nu e.
Ne insinuăm pe sub pielea iubirii și facem dragoste cu senzualul, iar orgasmul colorează o viață umplută cu extaz și sublim, așa cum ar trebui să fie, dar, din păcate, nu e.
Pe textul:
„cu oasele suflecate până la coate" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextAi pătruns în lumi multiple impregnate cu dezastru și ai revenit în lumea ta fără să-i înțelegi mecanismele intrinseci, căci un copil divin se joacă din când în când cu lumea noastră, aruncă în oameni cu lumina inocenței, iar aceștia pun bariere, preferând întunericul retrograd.
Curiozitatea desface misterul în fațete ale cunoașterii, dar nu pătrunde în imanența lui.
Curiozitatea desface misterul în fațete ale cunoașterii, dar nu pătrunde în imanența lui.
Pe textul:
„chiar dacă nu sunt dumnezeul furnicilor" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextBolnavii inversează realitatea, pe care nu o mai percep așa cum este ea, ci pătrund în irealul ascuns în realitate, cu organele pulsând intermitent, iar din silabele morbidului construiesc un gard de sârmă ghimpată, care se întinde în jurul organismului bolnav.
Suntem tatuați cu stigmate și letargia cronică se transformă în prostrație, ca o activitate senilă surpată în inerție.
Suntem tatuați cu stigmate și letargia cronică se transformă în prostrație, ca o activitate senilă surpată în inerție.
Pe textul:
„Ziduri ca zăpada cu semănături de toamnă" de ungureanu dorina
0 suflu
ContextCrezi în vieți nenumărate, fie prin avataruri succesive, fie prin imortalitatea sufletului, fie prin perenitatea spiritului desprins de corp și absorbit de spiritul divin, însă asta ar însemna să ne perfecționăm știința răbdării, căci timpul ar curge în alte coordonate.
Când scriem, mintea transpiră idei a căror arborescență relevează cuvintele care se nasc pentru a spune ceva; când scriem absorbim lumină, pe care doar ploaia sistematică și stereotipă încearcă să opacizeze realitatea ființării.
Când scriem, mintea transpiră idei a căror arborescență relevează cuvintele care se nasc pentru a spune ceva; când scriem absorbim lumină, pe care doar ploaia sistematică și stereotipă încearcă să opacizeze realitatea ființării.
Pe textul:
„Afară" de Marius Iulian Zinca
0 suflu
ContextCând viitorul este obturat de anxietăți, angoase și fobii existențiale, ne uităm în urmă, ne ascundem în trecut, lărgind dimensiunea memoriei, în timp ce prezentul vorbește cu vocile simulacrelor ce cresc din falsități, ipocrizii și minciuni, însă noi le permitem să ne acopere sufletul ca o zăpadă înghețată.
Ne proiectăm gândurile în trecut, până la etapa vârstei copilăriei, când am uitat ce este fericirea, pentru a învăța de la copii cum construiesc fericirea.
Ne proiectăm gândurile în trecut, până la etapa vârstei copilăriei, când am uitat ce este fericirea, pentru a învăța de la copii cum construiesc fericirea.
Pe textul:
„Magiun pe pâine 58" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
ContextSingurătatea e o pasăre fără cer, însă când își desface aripile întinse de la o margine la alta a ființei, umbrește cu ele socialul și societatea, iar țipătul ei desparte inima de restul universului.
Rugăciunea prinde gândul religios și îl aruncă înspre divin, neștiind dacă el ajunge la Dumnezeu sau dacă se zdrobește de caldarâm.
Rugăciunea prinde gândul religios și îl aruncă înspre divin, neștiind dacă el ajunge la Dumnezeu sau dacă se zdrobește de caldarâm.
Pe textul:
„de pe umărul tău plec acasă " de silviu dachin
0 suflu
ContextO pasăre
își trimite zborul
să decapiteze orizontul
Dragostea
pusă în corole
ce și-au pierdut petalele
Zăpada murdară –
suflet plin de mâzgă
înghețat în corp
Adevărul
germinează în minciună
dacă pământul e crăpat
Fericirea e pașaport către rai
dar însoțită de boală
se întoarce înapoi de unde a pornit –
flăcări în bolgii
Visul cu îngeri
poartă spre rai
visul cu zombi
îngropat în cavou
își trimite zborul
să decapiteze orizontul
Dragostea
pusă în corole
ce și-au pierdut petalele
Zăpada murdară –
suflet plin de mâzgă
înghețat în corp
Adevărul
germinează în minciună
dacă pământul e crăpat
Fericirea e pașaport către rai
dar însoțită de boală
se întoarce înapoi de unde a pornit –
flăcări în bolgii
Visul cu îngeri
poartă spre rai
visul cu zombi
îngropat în cavou
Pe textul:
„început de vertij tanka" de Cătălin Al DOAMNEI
0 suflu
ContextSomnul se surpă la jumătatea nopții și te trezești cu visul încă aburind pe frunte și cu realitatea suspendată undeva în întuneric, constați că au murit cuvintele în gânduri somnolente și te apuci de scris pentru a le îngropa în pagini.
Când iubești, sentimentele se întind până la extrem și uneori se rup, de aceea e bine ca salvarea să aștepte la ușă, aerul dintre trupuri dispare, înlocuit cu erotic irespirabil; când ești invadat de apele tumultoase ale iubirii, îți cauți insula creată de singurătate, te întorci în tine, conversând cu non-iubirea.
Felicitări!
Când iubești, sentimentele se întind până la extrem și uneori se rup, de aceea e bine ca salvarea să aștepte la ușă, aerul dintre trupuri dispare, înlocuit cu erotic irespirabil; când ești invadat de apele tumultoase ale iubirii, îți cauți insula creată de singurătate, te întorci în tine, conversând cu non-iubirea.
Felicitări!
Pe textul:
„poveste scrisă pe o zăpadă fără minuni" de Vasile Munteanu
Recomandat0 suflu
ContextPotopul ar fi fost interesant să provină dintr-o lacrimă a lui Dumnezeu și de atunci toate lacrimile oamenilor nu sunt de ajuns pentru a curăți mizeria existențială, pentru a spăla păcatele și viciile, pentru a dizolva mâzga depusă pe suflet.
Puterea benefică a lumii scade prin neputință, slăbiciune și deșertăciune, în schimb ce antiteza ei crește prin asimilarea erorilor, delăsării, ipocriziei, discordiei și invidiei.
Puterea benefică a lumii scade prin neputință, slăbiciune și deșertăciune, în schimb ce antiteza ei crește prin asimilarea erorilor, delăsării, ipocriziei, discordiei și invidiei.
Pe textul:
„cum nu e de ajuns un dumnezeu pentru fiecare" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextTot ce e prea mult, în exces, umple toate golurile ființiale, iar restul se prelinge în ireal și formează fantasmele ce-și plimbă elucubrațiile într-o realitate deformată de halucinații.
Tot ce e prea mult, creează tumultul acoperind glasul rațiunii și divizând sentimentele, se transformă în nerăbdare alcătuind materia brută, grosieră, nefinisată a acțiunilor.
Tot ce e prea mult, creează tumultul acoperind glasul rațiunii și divizând sentimentele, se transformă în nerăbdare alcătuind materia brută, grosieră, nefinisată a acțiunilor.
Pe textul:
„glossă 3" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextZiua când lumina se va desăvârși în realitate și în noi, spiritul se va elibera de lestul corpului și va crea o nouă lume, mai bună, mai tolerantă și mai altruistă, cu suferința devenită piatră de caldarâm pe care vom călca, cu imensul gol umplut cu esențele zborului.
Nimicul se micșorează până devine punct pus la sfârșitul frazei maiestoase a vieții, pus la sfârșitul începutului, pus la sfârșitul suferinței, pus la sfârșitul lumii în declin, impregnate cu mizerie.
Îmi place fraza ta poetică, ca și cum ar fi sculptată în marmură de un artist talentat.
Nimicul se micșorează până devine punct pus la sfârșitul frazei maiestoase a vieții, pus la sfârșitul începutului, pus la sfârșitul suferinței, pus la sfârșitul lumii în declin, impregnate cu mizerie.
Îmi place fraza ta poetică, ca și cum ar fi sculptată în marmură de un artist talentat.
Pe textul:
„Ziua când lumina se va desăvârși" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextNu găsim înlăuntru decât teluric format din tenebre, genuni, neputințe și deșertăciuni, emanăm efluvii de căldură animalică, suntem străpunși de anateme și blestemăm la rândul nostru tot ce este pur și transcendent, ce nu ține de lumea mânjită cu tină, urâm soarele pentru că ființează peren, nu are vicii și păcate și dă lumină, pe când noi emitem pe lungimea de undă a întunericului.
Cărăm mereu în spate un bolovan existențial, cu care încercăm să urcăm muntele destinului, însă este imposibil fără mâna lui Dumnezeu.
Cărăm mereu în spate un bolovan existențial, cu care încercăm să urcăm muntele destinului, însă este imposibil fără mâna lui Dumnezeu.
Pe textul:
„celule stem pentru țesuturi reci" de Marius Lazarescu
0 suflu
ContextMama a ieșit din poză și ți s-a așezat în suflet, în care s-a prelins o lacrimă imensă ca dimensiunea suferinței și adâncă ca abisul durerii.
O tristețe concentrată zguduie din temelii structura ființială și scormone adânc corpul născut de mamă și lăsat să plutească în derivă, căci amintirea ei cască un gol imens prin care aluneci, fără punct de sprijin.
O poezie emoționantă!
O tristețe concentrată zguduie din temelii structura ființială și scormone adânc corpul născut de mamă și lăsat să plutească în derivă, căci amintirea ei cască un gol imens prin care aluneci, fără punct de sprijin.
O poezie emoționantă!
Pe textul:
„mama" de Adam Rares-Andrei
0 suflu
ContextDacă din cosmos cineva ne-ar observa, ar vedea viața ca o linie subțire încâlcită de eșecuri și neputințe, omul ca un punct mișcându-se haotic, construcțiile ca niște excrescențe diforme, boala ca un țipăt în neant, realitatea ca un vis macabru și timpul ca un segment întrerupt de hiatusuri.
Din frământări, zbateri și anxietăți, naști o lumină proprie, plăpândă și intermitentă, pe care o văd doar inițiații.
Din frământări, zbateri și anxietăți, naști o lumină proprie, plăpândă și intermitentă, pe care o văd doar inițiații.
Pe textul:
„te caut prin ninsoare" de Diana Caragiu
0 suflu
ContextLetargia, inerția, sedentarismul și torpoarea, duc la inaniție de cuvinte, literele refuză să se acupleze între ele pentru a naște cuvântul, devin frigide și dorm sub limbă, așa că luăm frazele din gândurile alerte, ce vor să se remarce și să facă performanță, și împodobim foaia cu ele, ca un brad din care lipsește instalația electrică a profunzimii.
Însă vântul bate furibund și spulberă frazele, până nu rămân decât corpusculi de esență aglutinați de coală.
Însă vântul bate furibund și spulberă frazele, până nu rămân decât corpusculi de esență aglutinați de coală.
Pe textul:
„extaze" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextDe atâta sex neprotejat între ele, cuvintele au fost infectate cu hiv și au apărut hematoame erogene, excrescențe purulente de sensuri ce supurează neputința și platitudinea.
După ultima frontieră a înțelesului, se întinde neînțelesul, inefabilul și inexprimabilul, pe care le-ai pus în cuvinte ruginite, necompatibile cu normalitatea.
După ultima frontieră a înțelesului, se întinde neînțelesul, inefabilul și inexprimabilul, pe care le-ai pus în cuvinte ruginite, necompatibile cu normalitatea.
Pe textul:
„cuvintele infectate cu hiv" de Vasile Pin
0 suflu
ContextOmul poate fi un vis al lui Dumnezeu, căci se comportă ca și cum n-ar fi, nu conștientizează realitatea, fiindcă altfel nu s-ar lăsa străbătut de aberații, anormalități și simulacre, uneori pare o marionetă manevrată de destin, alteori un zombi uitând de scopul pentru care a fost creat.
Lumina pe care o vedem este de fapt întuneric, căci lumina dată de Dumnezeu ne orbește, iar energia ei pură și imensă ne-ar reduce la imanență.
Lumina pe care o vedem este de fapt întuneric, căci lumina dată de Dumnezeu ne orbește, iar energia ei pură și imensă ne-ar reduce la imanență.
Pe textul:
„înainte de a descifra geometria destinului" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
Context