Poezie

glossă 3

1 min lectură·4 februarie 2014

Mediu

nu port rasă dar din toate

parcă e prea mult cu multul

când să-nghiți nu se mai poate

că e mult prea mult tumultul

și-n aceste-evenimente

ce mă rod lin în viscere

cer acele sentimente

vieții în tumult tăcere

albul a cuprins ținutul

teritoriu fără plată

om acoperă avutul

cu o placă ori prelată

din vifornița de-afară

s-au amestecat iar graiuri

popii-n crezul lor gafară

ningă iar cu alb pe dealuri

nu scăpăm orice am spune

și-n zadar se tot așteaptă

de la Dumnezeu minune

într-o mântuire dreaptă

a plecat demult și Cristul

a plecat demult și Steaua

din ferești observă tristul -

și prin șes se-așterne neaua

012.335

Despre aceasta lucrare

Autor: Ștefan Petrea
Tip: Poezie
Cuvinte: 108
Citire: 1 min
Versuri: 24
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “glossă 3.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14043644/glossa-3

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

RR razvan rachieriu✓4 feb. 2014

Tot ce e prea mult, în exces, umple toate golurile ființiale, iar restul se prelinge în ireal și formează fantasmele ce-și plimbă elucubrațiile într-o realitate deformată de halucinații.
Tot ce e prea mult, creează tumultul acoperind glasul rațiunii și divizând sentimentele, se transformă în nerăbdare alcătuind materia brută, grosieră, nefinisată a acțiunilor.