Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

de pe umărul tău plec acasă

1 min lectură·
Mediu
îmi desfaci aripile încet
zbor sau tăiere întreb zâmbind
gesturile tale devin imagini dintr-un film pe care
ar trebuit să îl vizionăm cândva împreună
singurătatea e o pasăre fără cer
lacrimile nu pot șterge nimic
lacrimile nu pot șterge nimic
acesta e țipătul care desparte inima de restul universului
rugăciunea de palmele neputincioase
cine ești tu și de ce rămân toate în urmă
023.496
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
63
Citire
1 min
Versuri
10
Actualizat

Cum sa citezi

silviu dachin. “de pe umărul tău plec acasă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/14043762/de-pe-umarul-tau-plec-acasa

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Singurătatea e o pasăre fără cer, însă când își desface aripile întinse de la o margine la alta a ființei, umbrește cu ele socialul și societatea, iar țipătul ei desparte inima de restul universului.
Rugăciunea prinde gândul religios și îl aruncă înspre divin, neștiind dacă el ajunge la Dumnezeu sau dacă se zdrobește de caldarâm.

0
@silviu-dachinSDsilviu dachin
corect, domnule Razvan! pana la ultima concluzie: cred ca toate rugaciunile ajung la Dumnezeu, dar nu toate raspunsurile lui Dumnezeu trec de „secretariatul” omului. pentru ca aici se lucreaza dupa bunul plac...:) Multumesc mult pentru atentie, cele bune!
0