Poezie
Magiun pe pâine 58
spre Piatra Craiului pe lângă biserici în suflet
1 min lectură·
Mediu
uită-te în urmă
scoate piciorul din zăpada înghețată
eram sus spre Piatra Craiului
se auzea numai zăpada
de departe ecoul lunii
eram singuri
mâinile se țineau de umbre
respirația și zăpada
prezentul vorbește cu vocile ce cresc pe lânga noi
mă uit în urmă și azi
teama aceea că nu ajungem la cabană
a rămas o șoaptă....
uită-te în urmă
054.923
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anni- Lorei Mainka
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 60
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Anni- Lorei Mainka. “Magiun pe pâine 58.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anni-lorei-mainka/poezie/14043753/magiun-pe-paine-58Comentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FDScuze pentru "invitația... invită". Cred că putea fi evitat. Zăpezile tale sunt de vină! :)
0
SD"teama aceea ca nu ajungem la cabana", ce bine pica versul asta! una din poeziie rerecitite. multam, spor la viata si scris! sau invers?...
0
AMda, asta e povestea cu cabana la care doar prin miracol am ajuns...nu doar ceata, dar si zapada avea un strat de gheata pe deasupra, greu bagai piciorul, noroc ca cel din fata avea bocanci.
Gustul acelei frici revine si azi
cind ceata dintre oameni devine pâcloasă...nici nu stiu daca exista cuvintul, dar ma intelegi.
multumesc de semn, poate asa imi termin totusi volumul.
Gustul acelei frici revine si azi
cind ceata dintre oameni devine pâcloasă...nici nu stiu daca exista cuvintul, dar ma intelegi.
multumesc de semn, poate asa imi termin totusi volumul.
0
RRCând viitorul este obturat de anxietăți, angoase și fobii existențiale, ne uităm în urmă, ne ascundem în trecut, lărgind dimensiunea memoriei, în timp ce prezentul vorbește cu vocile simulacrelor ce cresc din falsități, ipocrizii și minciuni, însă noi le permitem să ne acopere sufletul ca o zăpadă înghețată.
Ne proiectăm gândurile în trecut, până la etapa vârstei copilăriei, când am uitat ce este fericirea, pentru a învăța de la copii cum construiesc fericirea.
Ne proiectăm gândurile în trecut, până la etapa vârstei copilăriei, când am uitat ce este fericirea, pentru a învăța de la copii cum construiesc fericirea.
0
Versurile scurte, scuturate de orice cuvânt în plus m-au cucerit și m-au transpus într-o stare melancolică. Invitația care încheie rotund poezia ("uită-te în urmă!") invită la rememorare, la readucerea în prezent a unor... "zăpezi de altădată". Poate sunt subiectivă. Și eu am trăit cândva o teamă că nu voi ajunge la cabană. Am avut și eu... zăpezile mele care, aici, s-au interesctat pe un teren comun cu ale tale, Anni.
Mi-a plăcut.