Poezie
cu oasele suflecate până la coate
1 min lectură·
Mediu
în noaptea când luna era ascunsă sub zăpadă
dragostea îți țâșnea din ochii căprui pe sub pleoape din unghii
ca o armată de îngeri cu oasele suflecate până la coate
tu femeie plăsmuită din suflet bălai și spumă
mă curățeai de tristețe încet încet
cu un pieptăn de os și des
și ea tristețea îmi cădea la picioare
o adunai cumva în zilele pare
și o purtai pe umărul drept
umăr din fier strunjit plin de candoare
în tainicul apus
mă insinuam pe sub pielea ta albastră până la oase
022.606
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- petre ioan cretu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
petre ioan cretu. “cu oasele suflecate până la coate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14044151/cu-oasele-suflecate-pana-la-coateComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cum viața o putem umple mai mult cu extaz, ca tot nu costa decât cu sublim, ne limitam, de cele mai multe ori, la femeie, pe care încercam sa o dresam sa iubească, in orice situație. De fapt îmi fac mai mult, curaj...
0

Ne insinuăm pe sub pielea iubirii și facem dragoste cu senzualul, iar orgasmul colorează o viață umplută cu extaz și sublim, așa cum ar trebui să fie, dar, din păcate, nu e.