RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
0 simbolizând nimicul este întâlnit în fisurile lucrurilor, iar la om în crăpăturile golurilor existențiale, se multiplică prin hiatusurile timpului și capătă numele la care răspunde nefiindul, îl găsim rătăcit printre frunze și rădăcini putrede, în pasta cu care se unge suferința și în idealul rupt și strivit de steiul nimicniciei.
1 își găsește arealul în Ființa Unică, în Spiritul divin, în Dumnezeu și în Sufletul veșnic, stă ascuns prin grădina edenului, în esența imanenței, în ciclicitatea naturii și în Tot, circulă de la un suflet la altul sub formă de monadă și, multiplicat la infinit, își păstrează forma și conținutul.
1 își găsește arealul în Ființa Unică, în Spiritul divin, în Dumnezeu și în Sufletul veșnic, stă ascuns prin grădina edenului, în esența imanenței, în ciclicitatea naturii și în Tot, circulă de la un suflet la altul sub formă de monadă și, multiplicat la infinit, își păstrează forma și conținutul.
Pe textul:
„o și 1" de Simion Cozmescu
0 suflu
ContextFiința este legată de pământul mamă prin rădăcini ființiale, fiind străbătută de durere de la Nord la Sud și de la Est la Vest, care te face mai puternic dacă o înfrunți, sau te aruncă în nefiind, dacă guvernează organismul.
Durerea creează dependență și ne inoculează alergie la starea de fericire, deschisă într-o corolă de zâmbete, care, în lipsa tristeții, provoacă migrene, sevraj sau nevroze.
Durerea creează dependență și ne inoculează alergie la starea de fericire, deschisă într-o corolă de zâmbete, care, în lipsa tristeții, provoacă migrene, sevraj sau nevroze.
Pe textul:
„Sisif și muncile câmpului" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextPășești atent pe marginea tuturor lacurilor, iar eul răzvrătit iese din tine, intră în apa amăgitoare și se îneacă, iar peștișorul de aur îndeplinește trei non-dorințe reflectând ipostazele angoaselor, anxietăților și fobiilor.
Dacă ferestrele se schimbă-n oglinzi, vom vedea întuneric peste tot, căci realitatea se ghemuiește, încovoiată, dincolo de oglinzi.
Dacă ferestrele se schimbă-n oglinzi, vom vedea întuneric peste tot, căci realitatea se ghemuiește, încovoiată, dincolo de oglinzi.
Pe textul:
„aceste rânduri" de silviu dachin
0 suflu
ContextDin Universul-tată pe care îl știm, germinează un alt Univers-copil, și mai infinit, și mai nesfârșit, și mai alb, străbătut numai de lumină și golit de întuneric, iar în gol se află omul, ce visează sferele divine pe care nu le poate atinge decât cu gândul.
Iluziile cresc și se amplifică prin însumarea clipelor, a dorurilor și a viselor casante, căci dorul se întrepătrunde cu visele, și iau naștere deziluziile, iar clipele se întrepătrund cu dorurile, și se concretizează efemeritatea, amorțind dorința de a cunoaște veșnicia.
Iluziile cresc și se amplifică prin însumarea clipelor, a dorurilor și a viselor casante, căci dorul se întrepătrunde cu visele, și iau naștere deziluziile, iar clipele se întrepătrund cu dorurile, și se concretizează efemeritatea, amorțind dorința de a cunoaște veșnicia.
Pe textul:
„poate că universul este doar o beție a gândului" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextUitarea în iubire a ochilor, a părului, a sufletului, înseamnă crearea unui spațiu al refuzului și al despărțirii insinuat între spațiul tău și al lui.
Visele înălțate pe piedestalul fanteziilor dispar și ele, și ochii tatuați cu o iubire evanescentă, descendentă și degenerescentă, percep o realitate ternă, prozaică, în care nici memoria fericirii, acum disipată și alungată în ireal, nu poate salva ființa de invazia suferinței.
Visele înălțate pe piedestalul fanteziilor dispar și ele, și ochii tatuați cu o iubire evanescentă, descendentă și degenerescentă, percep o realitate ternă, prozaică, în care nici memoria fericirii, acum disipată și alungată în ireal, nu poate salva ființa de invazia suferinței.
Pe textul:
„ai să uiți" de Mariana Pancu
0 suflu
ContextDumnezeu nu poate fi biciuit, fiindcă nu există niciun stăpân al lui Dumnezeu, el ne flagelează pe toți când intrăm în băltoaca imundă a păcatului și ne inspiră în viață prin Spiritul divin, căci suntem ,vrând nevrând, supușii săi, însă am alterat lumea primordială și ne-am alterat pe noi.
Oamenii cu halate de var, inspirând atmosfera de spital, îmbrățișați de boală, invocă neființa pentru a aluneca în întuneric, și atunci Ființa Unică își împarte imanența pură oamenilor, sub formă de energii stenice inducând optimismul.
Oamenii cu halate de var, inspirând atmosfera de spital, îmbrățișați de boală, invocă neființa pentru a aluneca în întuneric, și atunci Ființa Unică își împarte imanența pură oamenilor, sub formă de energii stenice inducând optimismul.
Pe textul:
„[nu există încăperi de o singură persoană]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextCând ne uităm în oglinzile sinelui, de fiecare dată ne descoperim altfel, iar când ne descifrăm misterul existențial, timpul e altfel, are alte dimensiuni impregnate cu răbdare și statornicie, iar secundele curg cu încetinitorul și se mistuie complet în incandescența iubirii.
Tu vii din nord, aureolată cu aurora boreală, iar el vine din sud, cu viața ce pare o flacără întotdeauna de altă culoare cu a imanenței, și vă intersectați traiectoriile ființiale, ciocnindu-vă destinele.
Tu vii din nord, aureolată cu aurora boreală, iar el vine din sud, cu viața ce pare o flacără întotdeauna de altă culoare cu a imanenței, și vă intersectați traiectoriile ființiale, ciocnindu-vă destinele.
Pe textul:
„magnolii viscolite" de Mariana Pancu
0 suflu
ContextOare cum să ne iertăm umbra, ce n-a putut îndura singurătatea și nici matricea noastră ființială, și ne-a părăsit, luând cu ea nefiindul până ce viața a rămas stoarsă, flască și amorfă, împrietenindu-se cu strigoii și cu fantasmele, împrumutând piele la kg, cu care s-a înveșmântat și a devenit zombi.
Fără umbră, viața a rămas un cuib bântuit de pustiu, căci pasărea gri simbolizând zborul, și-a făcut cuib în nefiind, care și-a extins dimensiunea absorbind umbrele tuturor oamenilor.
Fără umbră, viața a rămas un cuib bântuit de pustiu, căci pasărea gri simbolizând zborul, și-a făcut cuib în nefiind, care și-a extins dimensiunea absorbind umbrele tuturor oamenilor.
Pe textul:
„singurătatea păsării gri" de mihaela aionesei
0 suflu
ContextSufletul din nonexistență așteaptă răsuflarea divinului pentru a renaște din întunericul metafizic într-un întuneric și mai adânc, al vieții, care are profunzimi nefaste și funebre, însă absoarbe corpusculi de lumină pe care îi preface în gândire, rațiune și intelect.
Umbrele ca o lumină falsă, iau înfățișarea unui copil nenăscut, încrustat în carnea realității și aruncat în neant, pe care îl înglobează o biserică cu cruci de blasfemii, cu vitralii reprezentând demoni și cu altar la care se roagă ateii.
Umbrele ca o lumină falsă, iau înfățișarea unui copil nenăscut, încrustat în carnea realității și aruncat în neant, pe care îl înglobează o biserică cu cruci de blasfemii, cu vitralii reprezentând demoni și cu altar la care se roagă ateii.
Pe textul:
„niciodată nu dorm, doar visez" de eugen pohontu
0 suflu
ContextDurerea este un drum spre înțelegerea manifestărilor sinelui, naște dezechilibre alimentate de suferință, care creează dorința de mântuire dăruită de un Dumnezeu-femeie.
Minunea primește în ea o viață sublimată, care înfruntă păcatele, le expulzează din ființă, pentru ca în imanența ei soarele să răsară și noaptea.
Minunea primește în ea o viață sublimată, care înfruntă păcatele, le expulzează din ființă, pentru ca în imanența ei soarele să răsară și noaptea.
Pe textul:
„Iertată" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextÎncapi tot mai greu în orice, spațiul s-a împuținat și cuprinde în el fragmente de gânduri, rațiune, sine și euri, restul dă pe dinafară și se încheagă într-o nouă entitate locuită inutil de aer și cu pielea din cuvinte sparte de pereții realității ridicați împotriva invaziei anormalului.
Ceea ce înseamnă viu în lumea noastră, ar avea echivalențe cu nefiindul în altă lume, cu alte tipare, caracteristici și ipostaze existențiale, căci oamenii pozează în bolnavi, cu halate de var, inspirând și expirând suferința, cu efectele ei devenite mod de viață.
Felicitări! Ești un adevărat magician al cuvintelor.
Ceea ce înseamnă viu în lumea noastră, ar avea echivalențe cu nefiindul în altă lume, cu alte tipare, caracteristici și ipostaze existențiale, căci oamenii pozează în bolnavi, cu halate de var, inspirând și expirând suferința, cu efectele ei devenite mod de viață.
Felicitări! Ești un adevărat magician al cuvintelor.
Pe textul:
„pomană în viu" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextTrăiești străbătută de contradicții, întunericul locuiește în tine pe o perioadă nedeterminată și-i faci cameră separat, uneori lumina bate la ușă, însă nu-i deschide, pentru a nu orbi.
Locuiești într-o odihnă precară, împreună cu singurătatea, pe care o hrănești cu clipe prăjite în uleiul intimității, și-i dai să bea lumină lichidă, cu spumă de întuneric, și defrișezi din viață inutilul și nimicnicia, până rămâne iubirea unui înger îndrăgostit pe care o închizi cu un lacăt.
Locuiești într-o odihnă precară, împreună cu singurătatea, pe care o hrănești cu clipe prăjite în uleiul intimității, și-i dai să bea lumină lichidă, cu spumă de întuneric, și defrișezi din viață inutilul și nimicnicia, până rămâne iubirea unui înger îndrăgostit pe care o închizi cu un lacăt.
Pe textul:
„Atât." de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextInundațiile s-au revărsat din albia sufletului, au umplut spațiile gândurilor, și cele care nu știau să înoate prin lichidul realității s-au înecat, celelalte și-au aruncat frumusețile ce atârnau prea greu și au urcat pe spirala viitorului.
Porți un război cu tine însuți, când pierzi, ești exilat pe insula lui niciunde, când câștigi, te tatuezi cu îngeri și-ți trimiți corbii să scormone prin tăcerea învinșilor.
Porți un război cu tine însuți, când pierzi, ești exilat pe insula lui niciunde, când câștigi, te tatuezi cu îngeri și-ți trimiți corbii să scormone prin tăcerea învinșilor.
Pe textul:
„[era atât de locuită]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextNe punem măștile când relaționăm unii cu alții, pentru a nu ni se vedea chipul real, schimonosit de ură, invidie, vanitate, și lăsăm umbrele să leviteze în cameră, iar în vârful simulacrelor, artificialității și falsității stă un corb imens, cu aripile lungi acoperind lumea, și creând un întuneric ce țese minciuna de adevăr și destrămând astfel reperele existențiale.
Dacă în fiecare suflet și-ar avea sălaș un înger, toți la un loc ar genera cu aripile un vânt puternic care ar alunga întunericul.
Dacă în fiecare suflet și-ar avea sălaș un înger, toți la un loc ar genera cu aripile un vânt puternic care ar alunga întunericul.
Pe textul:
„instrumental" de Ileana Popescu Bâldea
0 suflu
ContextFoaia albă sucombă din cauza mulțimii de incizii făcute de cuvinte ascuțite aruncate în perimetrul ei, literele se tatuează pe corpul foii, iar una crește ca un plop, ce-și extrage seva din idei, ce-și expun nudul pe hârtie.
Pictezi cu cerneală tabloul hârtiei, iar cuvintele dobândesc nuanțe splendide, doar umbra se extrage de pe coală și se pliază peste timp, creând din el zile și nopți, lumină și întuneric.
Pictezi cu cerneală tabloul hârtiei, iar cuvintele dobândesc nuanțe splendide, doar umbra se extrage de pe coală și se pliază peste timp, creând din el zile și nopți, lumină și întuneric.
Pe textul:
„albul foii moare împuns de spada tocului" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextÎntre bucurie și tristețe se prefigurează nefiindul, ce deschide uși prin care se strecoară revolta de a ființa ancorat de tină, cu timpul ce trece prin viață neobservat ieșind în spațiu.
Nu-i ușoară trecerea fericirii prin deznădejde, căci la ieșire fericirea capătă rugină, precum nu-i ușor ca disperarea și suferința să străbată spațiul sănătății, fiindcă ele îi alterează substanța și îi creează simptome morbide.
Felicitări! Îmi place cum scrii.
Nu-i ușoară trecerea fericirii prin deznădejde, căci la ieșire fericirea capătă rugină, precum nu-i ușor ca disperarea și suferința să străbată spațiul sănătății, fiindcă ele îi alterează substanța și îi creează simptome morbide.
Felicitări! Îmi place cum scrii.
Pe textul:
„În trupul firav" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextÎncântarea născută prin satisfacerea dorințelor, însămânțarea în suflet a plenitudinii, finalizarea unei pasiuni, atingerea optimului în viață, certitudinea zâmbetului, creează uvertura fericirii, transpusă în nocturnele și sonatele tinereții, în care fanteziile circulă prin mințile boeme și pubere.
Ești atent la trecerea întunericului prin intervalul fiindului, pentru a nu degenera în neant și genune, și călăuzești lumina prin porii ființei, ce are rol de catharsis, împrospătare și revigorare.
Ești atent la trecerea întunericului prin intervalul fiindului, pentru a nu degenera în neant și genune, și călăuzești lumina prin porii ființei, ce are rol de catharsis, împrospătare și revigorare.
Pe textul:
„O viață..." de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextO vei strânge în brațe, după ce îi vei dărui luna ca medalion și talisman și ea te va accepta alungând nebunia ce orbitează în jurul normalității.
Frământarea deșartă scurtcircuitează sentimentele și face să vibreze logica echivocă și rațiunea subiectivă, și insinuată în dragoste, îi arde toate impuritățile.
Mie-mi plac poeziile ce deschid spații vaste prin care zvâcnesc idei fecunde și profunde.
Frământarea deșartă scurtcircuitează sentimentele și face să vibreze logica echivocă și rațiunea subiectivă, și insinuată în dragoste, îi arde toate impuritățile.
Mie-mi plac poeziile ce deschid spații vaste prin care zvâcnesc idei fecunde și profunde.
Pe textul:
„coliziune" de Macovei Costel
0 suflu
ContextTotul stă în număr, armonie, simetrie și măsură, viața poate fi descrisă de cifre, timpul de un număr mai lung, nimicul stă în cifra 0, totul asimilează infinitul, divinul are ca aspect veșnicia, Dumnezeu jonglează cu perfecțiunea și omnisciența.
Ne aflăm la intersecția dintre efemer și absurd, cu concretul împleticit printre hârtoape, rămânem singuri într-un tunel prin care curge pestilențial neantul și învățăm împreună trăitul ghemuit și mersul încovoiat.
Ne aflăm la intersecția dintre efemer și absurd, cu concretul împleticit printre hârtoape, rămânem singuri într-un tunel prin care curge pestilențial neantul și învățăm împreună trăitul ghemuit și mersul încovoiat.
Pe textul:
„în tramvai" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextDincolo de stele, zborul se frânge, nu putem pătrunde în ce nu cunoaștem și doar intuim, aripile încremenesc și zborul capătă o traiectorie descendentă, se strivește de tâmplă, stârnind vântul ce are culoarea idealurilor, plecat dinspre răsăritul începuturilor și oprit în amurgul sfârșitului.
Timpul interior are miresme revigorante de beatitudini minuscule și izuri pestilențiale de imund putred și răni ce supurează, prin viziuni este proiectat înspre un viitor apropiat și prin nostalgii este aruncat în bolgiile trecutului, doar prezentul nu-l percepem, ci-l trăim în echivoc.
Timpul interior are miresme revigorante de beatitudini minuscule și izuri pestilențiale de imund putred și răni ce supurează, prin viziuni este proiectat înspre un viitor apropiat și prin nostalgii este aruncat în bolgiile trecutului, doar prezentul nu-l percepem, ci-l trăim în echivoc.
Pe textul:
„La răscruce" de Simion Cozmescu
0 suflu
Context