Poezie
O viață...
1 min lectură·
Mediu
la naștere
am încântat-o pe mama cu
uvertura fericirii
cred că mulți dintre asistenți
își vor fi pus degete
dopuri în urechi
doar ea
cu durerile încă prezente
îmi arăta primul zâmbet
scherzourile copilăriei
au făcut-o să râdă în hohote
numai câteodată îmi arăta
vergeaua lui Moș Neculai
nu săream calul
cu nocturnele și sonatele tinereții
i-am stat alături
a fost atât de îndurătoare încât
nu mi-a ținut discursuri
blândețea ei m-a condus la altar
cu marșul nupțial
atât de multe icoane
acoperite cu văluri transparente
simfonia gândurilor mi-o
cântă acum vântul amintirilor
păzesc trecerea întunericului
până când
022147
0

Ești atent la trecerea întunericului prin intervalul fiindului, pentru a nu degenera în neant și genune, și călăuzești lumina prin porii ființei, ce are rol de catharsis, împrospătare și revigorare.