La răscruce

Dincolo de stele, zborul se frânge, nu putem pătrunde în ce nu cunoaștem și doar intuim, aripile încremenesc și zborul capătă o traiectorie descendentă, se strivește de tâmplă, stârnind vântul ce are culoarea idealurilor, plecat dinspre răsăritul începuturilor și oprit în amurgul sfârșitului.
Timpul interior are miresme revigorante de beatitudini minuscule și izuri pestilențiale de imund putred și răni ce supurează, prin viziuni este proiectat înspre un viitor apropiat și prin nostalgii este aruncat în bolgiile trecutului, doar prezentul nu-l percepem, ci-l trăim în echivoc.

Răzvan mulțumesc de trecere și interpretare! Mărturisesc că textul meu nu a ieșit la suprafață cățărându-se pe abrupturi existențiale, cel puțin nu conștient, dar se mulează și pe o asemenea abordare. Toate cele bune!