RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Poezia pare uneori un filigran din cuvinte daurite, posedă intrinsec apa vieții eterne, curgând în șuvoiuri de gnoze lirice și se izbește de bolovanii clișeelor, alteori poemul pare o complexitate de arabescuri de sensuri, care, grupate în anumite categorii lingvistice, conferă logică în ilogic, concret în absolut, adevăr în absurd, armonie în haos și profunzime în inefabil.
Poezia ta face parte din prima categorie.
Poezia ta face parte din prima categorie.
Pe textul:
„cearșaful nou al Poesiei" de Romita Malina Constantin
0 suflu
ContextSigurătatea nu e musca ce bâzâie prin cameră atunci când ți-e somn, ci monada rătăcită prin respirația ființială, conversând prin sinele propriu, iar în spațiul dintre cuvinte se aude ticăitul ceasului, divizând tăcerea în unitățile de măsură ale intimității.
O poezie suprarealistă, ce surprinde devenirea proprie, pulsând în ritmuri temporale în care-ți strecori ființa ce detestă intruziunea celorlalți în spațiile personale.
O poezie suprarealistă, ce surprinde devenirea proprie, pulsând în ritmuri temporale în care-ți strecori ființa ce detestă intruziunea celorlalți în spațiile personale.
Pe textul:
„Ticăit " de Oana Toader
0 suflu
ContextZilele scrâșnesc, mestecând lumina solidificată la contactul cu oamenii, iar sunetele albe se pliază pe suflet, pe când sunetele negre se strivesc de caldarâmul nopții.
Universul e o lumină dintr-o umbră eternă, ce înglobează în ea veșnicia cumulată a stelelor, și care se extinde asimptotic înspre infinit.
Cam scurtă umbra ta specifică aruncată peste poem, pentru a-i camufla lumina specială, proprie și finită.
Universul e o lumină dintr-o umbră eternă, ce înglobează în ea veșnicia cumulată a stelelor, și care se extinde asimptotic înspre infinit.
Cam scurtă umbra ta specifică aruncată peste poem, pentru a-i camufla lumina specială, proprie și finită.
Pe textul:
„universul de sub lavă" de eugen pohontu
0 suflu
ContextÎn sufletul pulsând de sensibilitate și lumină, ai făcut loc și întunericului, în care se refugiază gândurile când dorm, atunci când șoarecele imaginației descătușate de coercițiile spiritului, ronțăie visele tale.
Singurătatea a făcut alianță cu intimitatea, pentru a distruge conexiunile cu socialul și societatea, căci ele își educă mizantropul pentru a-și iubi vanitatea, orgoliul, egotismul și ambițiile.
Singurătatea a făcut alianță cu intimitatea, pentru a distruge conexiunile cu socialul și societatea, căci ele își educă mizantropul pentru a-și iubi vanitatea, orgoliul, egotismul și ambițiile.
Pe textul:
„Ea nu poate fi decât ceea ce este. Altfel, ea nu este deloc." de Bot Eugen Iulian
0 suflu
ContextGEORGE
Mulțumesc fiindcă ai creat cuvinte referitoare la creația personală.
Ești un pașă al poeziilor, cu versurile ieniceri.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Mulțumesc fiindcă ai creat cuvinte referitoare la creația personală.
Ești un pașă al poeziilor, cu versurile ieniceri.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Pe textul:
„Lumea fiecăruia, în simbioză cu lumea reală" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextRealitatea are o zonă în care ființează infernul, iar prin Styx înoată cei stigmatizați de viață, înfășurați în indezirabil și care nu pot să treacă de bariera invizibilă ce delimitează realul de neant.
Poezia posedă lumină fermentată în zbaterea cuvintelor suspendate între suprarealism și expresivitate, care schimbă direcția unei lumi dizgrațioase, însă nu cuminți, înspre o lume cu fericirea dislocată și în adânciturile hexagonale stă pitulat, temător, strigătul.
Felicitări, pentru un poem de anvergură, care are pretenții de a conduce celelalte poezii.
Poezia posedă lumină fermentată în zbaterea cuvintelor suspendate între suprarealism și expresivitate, care schimbă direcția unei lumi dizgrațioase, însă nu cuminți, înspre o lume cu fericirea dislocată și în adânciturile hexagonale stă pitulat, temător, strigătul.
Felicitări, pentru un poem de anvergură, care are pretenții de a conduce celelalte poezii.
Pe textul:
„plenitudine" de Laurențiu Belizan
0 suflu
ContextTe volatilizezi într-o dulce zbatere a pleoapei și în somn rămâne să vegheze doar subconștientul, ne reconstituim din activitatea gândurilor dimineața, iar viziunea asupra realității este cu jumătate de gând înaintea noastră, în variabila viitorului locuind dorurile, speranțele, visele și idealurile, căci când vorbim cu sufletul și simțim cu inima, realul rezonează sublim la sensibilitățile proprii.
Poezia și-a făcut sălaș, din puține cuvinte, în expresivitate.
Poezia și-a făcut sălaș, din puține cuvinte, în expresivitate.
Pe textul:
„doar cu sufletul" de Bogdan Nicolae Groza
0 suflu
ContextDin inima o sită spartă se preling sentimentele, ducând cu ele în spațiile non-erotice ritmurile funebre, induse de reversul iubirii transformate într-un șarpe ce-a mușcat sensibilitatea erosului, cu dinții lui din rubine ascuțite.
Valurile furioase ale iubirii au surpat faleza înaltă a încrederii într-un sine dublu și identic, și te-ai regăsit mai singură, mai tristă, mai vulnerabilă, invocând nostalgia, pentru a viziona în memorie filmul despre fericirea ta caducă.
Valurile furioase ale iubirii au surpat faleza înaltă a încrederii într-un sine dublu și identic, și te-ai regăsit mai singură, mai tristă, mai vulnerabilă, invocând nostalgia, pentru a viziona în memorie filmul despre fericirea ta caducă.
Pe textul:
„Cântec cu tine, ieri" de Ruxandra Magdalena Manea
0 suflu
ContextViața are un singur orizont, și acela obturat de prostie și inepție, pentru cei troglodiți, obtuzi și mărginiți, și multiple dimensiuni și orizonturi, a căror complexitate induce existenței plenitudine, aventură și atractivitate, stimulând energiile latente din corp, pentru oamenii inteligenți și înțelepți, care știu cum să-și gestioneze în mod optim viața.
Cauți un areal uman, în care să te simți mai bun, mai drept, mai fericit, umplut de pozitivități, care au transformat umbrele în lumini călăuzitoare.
Cauți un areal uman, în care să te simți mai bun, mai drept, mai fericit, umplut de pozitivități, care au transformat umbrele în lumini călăuzitoare.
Pe textul:
„Starea de-a fi" de George Pașa
0 suflu
ContextCând suntem plini de viruși și paraziți existențiali, ne resetăm și schimbăm matricea existențială, introducând alte caracteristici, trăsături ,ipostaze și stări ontologice, creăm o fereastră dincolo de care nefiindul ne explică diferitele feluri de a trece în neființă.
Să strângem lacrimile într-un suport și să ne spălăm cu ele, să făurim prin imaginația memoriei o peșteră, fără aer, fără foc, fără lilieci, în care să ne izolăm gândurile, când acestea interacționează prea intens cu gândurile miriade ale lumii.
Să strângem lacrimile într-un suport și să ne spălăm cu ele, să făurim prin imaginația memoriei o peșteră, fără aer, fără foc, fără lilieci, în care să ne izolăm gândurile, când acestea interacționează prea intens cu gândurile miriade ale lumii.
Pe textul:
„spooning" de marin badea
0 suflu
ContextPoezia este impregnată de la un capăt la altul de religiozitate, dovedești cunoștințe de teologie și religie, pe care le combini cu imaginația poetică fecundă.
Rătăcești căutându-ți drumul prin tine, pe care pășesc personaje și idoli din Biblie, te-ai strigat prin pustiul făgăduinței și ți-a răspuns o formă fără fond, îți redescoperi menirea prin modelarea finitudinii în fizionomia perfecțiunii.
Este altceva decât s-a scris până acum.Felicitări!
Rătăcești căutându-ți drumul prin tine, pe care pășesc personaje și idoli din Biblie, te-ai strigat prin pustiul făgăduinței și ți-a răspuns o formă fără fond, îți redescoperi menirea prin modelarea finitudinii în fizionomia perfecțiunii.
Este altceva decât s-a scris până acum.Felicitări!
Pe textul:
„eretica" de Dumitru Sava
0 suflu
ContextDin păcate nu m-a convins poezia ta, pare dezarticulată și rece, are mici zvâcnete care devin evanescente, cuvintele par lemne care ard, dar nu dau căldura la care să-mi încălzesc spiritul reflexiv, are scântei, dar nu are flăcări.
Aș compara pivnița, care se repetă ca un lait-motiv, cu un tunel subteran săpat în partea întunecată a sufletului, pentru a izola entitățile nefaste.
Aș compara pivnița, care se repetă ca un lait-motiv, cu un tunel subteran săpat în partea întunecată a sufletului, pentru a izola entitățile nefaste.
Pe textul:
„hărți pentru deșert. no roots." de Daniela Davidoff
Recomandat0 suflu
ContextMi-e greu de crezut că n-ai nicio stare, nici măcar una indusă de emoțiile creative, căci interacțiunea cu lumea creează pulsații ale sufletului activând sensibilitatea, care este ea însăși o stare.
Omul fără stări, fără emoții, și-a anihilat sufletul, și în locul lui se întinde un calm, o liniște, o siderare și o letargie.
Nu mi-a plăcut versul în care găsești starea printre firele de pătrunjel, chiar dacă am sesizat ironia.
Omul fără stări, fără emoții, și-a anihilat sufletul, și în locul lui se întinde un calm, o liniște, o siderare și o letargie.
Nu mi-a plăcut versul în care găsești starea printre firele de pătrunjel, chiar dacă am sesizat ironia.
Pe textul:
„Stare apoetică" de George Pașa
0 suflu
ContextPoezia se umanizează și poetizează, devine o femeie cu umeri verzi pe care sunt lipite frunze, cu sâni rotunzi și calzi, acumulând energii senzuale, cu plete lungi, din filigranele luminii, iar în momentul în care este atinsă de gânduri raționale, vraja lirică dispare, iar poemul își stinge lumina și se refugiază în neînțeles.
Scrii amestecat, cu inima, cu privirea, cu sufletul și cu rațiunea, și din această simbioză, în care se infiltrează uneori disperarea de a nu-ți deschide în minte imaginația, te rescrii pe tine însăți, turnată în tipare lirice.
Scrii amestecat, cu inima, cu privirea, cu sufletul și cu rațiunea, și din această simbioză, în care se infiltrează uneori disperarea de a nu-ți deschide în minte imaginația, te rescrii pe tine însăți, turnată în tipare lirice.
Pe textul:
„ și ai să scrii cum niciodată n-ai mai scris" de Nuta Istrate Gangan
0 suflu
ContextPrivite prin prisma infinitului, ce se luptă cu haosul, hazardul și fatalitatea au făcut o alianță funestă pentru a perverti omul înspre religia blazării și resemnării și pentru a-i corupe cinstea, dislocându-i frumosul surpat peste iluzie.
Ființa complicată, complexă și alambicată a poetului, pare, când un infern străbătut de un curcubeu, când un rai șubred, construit pe neant.
Felicitări, pentru un poem când demonic, când angelic, în care fantezia țese frumos și cu măiestrie arabescuri lirice încântătoare.
Ființa complicată, complexă și alambicată a poetului, pare, când un infern străbătut de un curcubeu, când un rai șubred, construit pe neant.
Felicitări, pentru un poem când demonic, când angelic, în care fantezia țese frumos și cu măiestrie arabescuri lirice încântătoare.
Pe textul:
„ziua a șasea" de Dumitru Sava
0 suflu
ContextGândurile iau forma baloanelor de săpun, se sparg de colțul unui zâmbet amar, iar corpusculii se lipesc de trotuar și se transformă în mizerie, călcate în picioare de oamenii ce s-au lepădat de lacrimi ca de bube.
Aduni stelele căzute pe pământ, ești bucuros, nimeni nu te vede, cineva te înjură, iar tu te învelești în pătura cuvintelor.
Felicitări, ai scris o poezie ce-și etalează nurii, ghemuită în ovalul unui plâns.
Aduni stelele căzute pe pământ, ești bucuros, nimeni nu te vede, cineva te înjură, iar tu te învelești în pătura cuvintelor.
Felicitări, ai scris o poezie ce-și etalează nurii, ghemuită în ovalul unui plâns.
Pe textul:
„între două sirene imposibile" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextRăscolim cerul cu ghearele unei entități cu care ne aflăm în conflict, facem arheologia emoțiilor, le sortăm, pe cele dinaintea vieții noastre le adunăm în neînceput, pe cele desuete le așezăm în reminiscențele unui eu care a ars, iar pe cele inedite le strângem într-o forță ce revitalizează existențialul.
După mine, doar corpul are efluvii, fiind legat indisolubil de tină, pe când sufletul posedă esențe divine, care-l mențin primenit și proaspăt.
După mine, doar corpul are efluvii, fiind legat indisolubil de tină, pe când sufletul posedă esențe divine, care-l mențin primenit și proaspăt.
Pe textul:
„mirosul sufletului" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextMi-ar plăcea să cred că nu există iremediabil, că totul se poate remedia, reface, reconstrui, că pe ruinele a ceea ce am distrus se construiește ceva mai maiestuos, mai modern, în caz contrar, durerea roade adânc în carne, aducând o suferință nefirească ce exilează firescul în sânge.
Dacă ne înfășurăm în substanța unei lumi în declin și degenerescente, și credem că nu o putem schimba în bine, atunci vom deveni ceea ce nu a trebuit niciodată.
Dacă ne înfășurăm în substanța unei lumi în declin și degenerescente, și credem că nu o putem schimba în bine, atunci vom deveni ceea ce nu a trebuit niciodată.
Pe textul:
„[nimeni nu poate măsura bătăile inimii]" de Daniel Dăian
Recomandat0 suflu
ContextTextul nu are lirism, ci este o mini-prozӑ, de aceea e greu de comentat.
Noi am crescut și evoluat din germenii genezei, întinsӑ constant din primordial pânӑ în prezent.
Proza are însӑ nuanțe de SF (porni în zbor peste mӑri și țӑri) și tente religioase (fӑcând referire la Isus și la fecioara Maria, foarte concis însӑ).
Noi am crescut și evoluat din germenii genezei, întinsӑ constant din primordial pânӑ în prezent.
Proza are însӑ nuanțe de SF (porni în zbor peste mӑri și țӑri) și tente religioase (fӑcând referire la Isus și la fecioara Maria, foarte concis însӑ).
Pe textul:
„ziua a doua" de Dumitru Sava
0 suflu
ContextPoezia este ca ploaia torențială, purifică atmosfera lirică de praful și mizeria așezate în clișee vetuste, formate din cuvinte desuete, care ar trebui trimise la pensionare, îmbibă versurile, iar unele devin băltoace, în care se scald superficialul, platitudinea și inerția, transformând poemul într-o succesiune de erate.
Ghemuindu-ne esența ființială în coaja unui strop de ploaie, aceasta devine solubilă, dizolvându-se în ploaie.
Felicitări!
Ghemuindu-ne esența ființială în coaja unui strop de ploaie, aceasta devine solubilă, dizolvându-se în ploaie.
Felicitări!
Pe textul:
„zgomot de fond" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
Context