Poezie
ziua a doua
evanghelia mică... / după mitică
1 min lectură·
Mediu
dis de dimineață când abia mijau zorii
și era cel mai dulce somnul pe pământ
se ridică grăbit din patul conjugal
privi drăgăstos cum geneza îi zâmbea dormitând
și porni hotărât către dealul măslinilor
crucea zăcea rezimată lângă grota mormânt
o ridică și îi rupse spinii lăsându-i să cadă
apoi porni în zbor peste mări și țări
până în patria celui mai obidit neam ai cărui munți
aur poartă dar ei cerșesc din poartă-n poartă
se odihni într-o poiană luminată de soare
șterse de pe cruce înscrisul batjocoritor
isus nazarineanul regele iudeilor
o sărută chiar în mijloc la intersecția brațelor
și o culcă smerit în câmpul cu flori
așeză exact în pecetea buzelor o sămânță de măr
o acoperi cu speranță și o udă cu iubire
alese din curcubeu culorile roșu galben albastru
chemă cele patru zări și le porunci să o păzească
atotveghetor Tatăl privi încurcat și nu zise nimic
surâzând matern fecioara se mângâie plină de dor
012.216
0
Noi am crescut și evoluat din germenii genezei, întinsӑ constant din primordial pânӑ în prezent.
Proza are însӑ nuanțe de SF (porni în zbor peste mӑri și țӑri) și tente religioase (fӑcând referire la Isus și la fecioara Maria, foarte concis însӑ).