Poezie
Ziua a treia
evanghelia mică... / după mitică
2 min lectură·
Mediu
simțind că îl apucă un soi suspect de frenezie
convocă la el istoria arta știința credința și filosofia
din cristelnița cu teleologie sorbiră câte-un gât
cât să se încălzească și să alunge nostalgia
înhămară escatologia la caleașca timpului
și se porniră într-o vizită de lucru în mitologie
la templul cel ruinat al uitării de grabă invită
prin hermes mesagerul ca la un conciliu al iertării
la o cină a re facerii toți zeii mari preoți și eroii
unde nudă troiana fantomă a elenei
servi pe săturate toate relele și urâciunile știute
când râgâielile-ncepură să fie salve de venin
din coronița-i fermecată generozitatea le dărui
suvenir pentru ce-au fost și vremea care va veni
mlădiță crudă din mărul discordiei înflorind măslin
ce adia în jur arome sfinte de busuioc și mir
și-atunci în euforia generală care se dezlănțui
din toate păcatele aprinseră un rug mare mare
al cărui ascuțit vârf mângâia erotic fundul de iad
vomitară peste el cu tot ce se îmbuibaseră
invidie cruzimi ură nevolnicii himere și patimi
și sleiți căzură la pace pe-un cod de bună purtare
unde fiecare jurând își puse pecetea de lacrimi
de undeva din adâncurile ispitei răzbătu
ca un pacific de lavă arzândă scuipată spre cer
ecou tragic din vaietul neputincios al fiarei
grinda centrală a abisului se prăbușise în haos
din somnu-i de moarte trezind big bangul
001.215
0