hărți pentru deșert. no roots.

fără nicio emoție, cuvinte înșirate pur și simplu, despărțite (sau unite) pe ici pe colea de slash-uri. ideea ar fi putut fi concentrată în câteva versuri cu reverberație. cam asta.

de cele mai multe ori umbrele stârnesc emoții puternice. La finalul poeziei am avut senzația unui deja-vu, și atunci când o scriere reușește să inducă senzorial(cel puțin), nu-mi rămâne decât să felicit autorul.

textul nu-i rău, ai câteva formulări care transmit, însă forma în care e scris nu e una prea reușită. i mean, care-i logica în a pune & și după aia punct ca mai apoi după punct să începi alt vers?:
"
&

. când te dai jos din pat și e atât de multă căldură
în ferestrele dinspre sud
în care bate lumina /" punctuația asta ciudată strică mult textele tale, și e păcat. până la urmă, omul nu apreciază cât de artistic știi tu să împrăștii semne de punctuație, ci ceea ce transmiți prin ceea ce scrii.

Din păcate nu m-a convins poezia ta, pare dezarticulată și rece, are mici zvâcnete care devin evanescente, cuvintele par lemne care ard, dar nu dau căldura la care să-mi încălzesc spiritul reflexiv, are scântei, dar nu are flăcări.
Aș compara pivnița, care se repetă ca un lait-motiv, cu un tunel subteran săpat în partea întunecată a sufletului, pentru a izola entitățile nefaste.

anghel , ma bucur ca ti-a placut poemul. multumesc pentru comentariu si apreciere.
lavinia, razvan multumesc frumos pentru impresii.
alexandra, da, asezatul e o belea uneori pt. mine, de obicei le las fix asa cum vin . chestia cu punctul e o scapare. totusi, deh, nu cred ca fiecare vers trebuie sa fie o explozie de adrenalina si sa scoata fum pe nari.:)
nu stiu exact ce apreciaza cineva, nu mai este important pentru mine. candva poate aceste texte le voi lucra si slefui, le voi imblanzi, daca va fi cazul.( de obicei fac parte din cicluri mai extinse, viziuni care se intind ,pana se creeeza o poveste, no, asta e:)
merci pentru trecere.
ottilia, la fel, multumesc pentru parere.