Poezie

[nimeni nu poate măsura bătăile inimii]

1 min lectură·26 iunie 2014

Mediu

acest acum iremediabil

ne-a ros durerea până la carne

și nu a mai rămas nici timp

nici întrebarea de ce am lăsat firescul

înghesuit în sânge

ca un fragment de schijă și adevăr scuipat necredincios

în cuvântul oamenilor

de rând

suntem ceea ce nu a trebuit niciodată

culori ușor răsturnate în patul de spital

nefolosite până la luciditate

răzbunându-se de o imaginație nevindecabilă

despărțire din despărțire

mâine aș vrea să fii personajul meu preferat

un pretext pentru omorurile de mai târziu

când nu mai răspundem

nici de mâini

nici de picioare

fictivi și confesivi până la umăr

urmați și neurmați

de însfârșit

013.682

Despre aceasta lucrare

Autor: Daniel Dăian
Tip: Poezie
Cuvinte: 102
Citire: 1 min
Versuri: 21
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Daniel Dăian. “[nimeni nu poate măsura bătăile inimii].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14051869/nimeni-nu-poate-masura-bataile-inimii

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

RR razvan rachieriu✓27 iun. 2014

Mi-ar plăcea să cred că nu există iremediabil, că totul se poate remedia, reface, reconstrui, că pe ruinele a ceea ce am distrus se construiește ceva mai maiestuos, mai modern, în caz contrar, durerea roade adânc în carne, aducând o suferință nefirească ce exilează firescul în sânge.
Dacă ne înfășurăm în substanța unei lumi în declin și degenerescente, și credem că nu o putem schimba în bine, atunci vom deveni ceea ce nu a trebuit niciodată.