Poezie
[când ne atârnam obez confesiile]
1 min lectură·
Mediu
din picioarele înfrânte tu îmi vorbeai fără milă
despre nimicul galopant al camerei
unde veioza uitată într-o culoare aprinsă
a încetat să mai fie
imposibilă
am ales să mă dezbrac de citate
să-ți dezfigurez sânii proaspăt culeși
dintre ruinele unui copac abandonat
în delir
să curgi în glasul meu
ca o declarație frigidă
ca un război pierdut
încă din timpul vieții
la sfârșit
somnolent
am încetat să mai scriu
acest poem
00994
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[când ne atârnam obez confesiile].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14051950/cand-ne-atarnam-obez-confesiileComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.