RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Este pentru prima dată când văd scrisă de tine o poezie cu formă fixă și nu te descurci deloc rău, cuvintele nasc perle încastrate pe partea luminoasă a existenței, în timp ce zorii se chinuie să iasă din supapa nopții.
Las sfârșit, se insinuează și o fărâmă de iubire, cu gust de mere coapte.
Las sfârșit, se insinuează și o fărâmă de iubire, cu gust de mere coapte.
Pe textul:
„De-aș fi romantic" de George Pașa
0 suflu
ContextMARIA
Sunt impresionat de ploaia de lumină dintr-un comentariu elevat și profund, în care am simțit dorul de nemărginire încadrat în limitele finitudinii noastre, căci cuvintele pulsează frenetic, ca niște spoturi pe ecranul opac al vieții.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Sunt impresionat de ploaia de lumină dintr-un comentariu elevat și profund, în care am simțit dorul de nemărginire încadrat în limitele finitudinii noastre, căci cuvintele pulsează frenetic, ca niște spoturi pe ecranul opac al vieții.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Pe textul:
„Dorul de nemărginire. Gânduri blocate" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextFericit e cel ce se simte plin, când este asaltat de goluri, cel ce a învățat cuvintele să facă poezii, cel ce este însetat de esențe, cel ce s-a reîncarnat în corpul tău, cel ce și-a așezat spiritul într-o viață nouă, trăită în mod sublimat și transfigurat, cel ce poate înțelege vântul, care îi descrie locurile prin care a trecut.
Acolo unde lumina are mâini și poate să mângâie, unde întunericul nu mai urlă, căci i s-a pus un căluș de frunze, apar din ce în ce mai multe chipuri fericite.
Poezia se desfășoară maiestuos.
Acolo unde lumina are mâini și poate să mângâie, unde întunericul nu mai urlă, căci i s-a pus un căluș de frunze, apar din ce în ce mai multe chipuri fericite.
Poezia se desfășoară maiestuos.
Pe textul:
„cel ce se întristează de toată dragostea deodată" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextOTTILIA
Fiecare este o picătură de ploaie, desprinsă din oceanul-mamă, pe când o lacrimă a lui Dumnezeu generează potopul.
Sunt recunoscător pentru bucuria pe care mi-ai produs-o prin acest comentariu, ai umplut prin cuvinte golurile proprii ființiale și ai deschis cutia în care erau strânse zâmbetele, eliberându-le în spațiul personal.
Fiecare este o picătură de ploaie, desprinsă din oceanul-mamă, pe când o lacrimă a lui Dumnezeu generează potopul.
Sunt recunoscător pentru bucuria pe care mi-ai produs-o prin acest comentariu, ai umplut prin cuvinte golurile proprii ființiale și ai deschis cutia în care erau strânse zâmbetele, eliberându-le în spațiul personal.
Pe textul:
„Dorul de nemărginire. Gânduri blocate" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextIdeea poeziei este superbă, nu știu cum ți-a venit ; descrii un fel de purgatoriu, însă uman și condus de o ironie bine evidențiată și bine construită.
În lumea de dincolo, se ține cont de ierarhii în stabilirea karmei, însă, paradoxal, cei mai buni sunt amânați, puși într-o carantină într-un loc aflat la intersecția dintre două lumi.
Într-adevăr o idee remarcabilă, bine susținută de cuvinte.
În lumea de dincolo, se ține cont de ierarhii în stabilirea karmei, însă, paradoxal, cei mai buni sunt amânați, puși într-o carantină într-un loc aflat la intersecția dintre două lumi.
Într-adevăr o idee remarcabilă, bine susținută de cuvinte.
Pe textul:
„Medicină (legală)" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextAi forțat puțin limitele expresivității și ți-a ieșit, cuvintele galopează înspre o poveste a lumii plină de stihii, nesupusă legilor, iar anarhia versurilor, fiecare de sine stătător (poemul nu are temă unitară și nici continuitate) și lung cât o clipă somnolentă, dilatată peste goluri, produce seisme.
Semințele sensurilor umplu un gol mai adânc, mai rapid, mai rotund, însă nu pot acoperi entitatea hohotului de râs, care merge nonșalant cu tălpile goale prin rigolele dintre versuri.
Semințele sensurilor umplu un gol mai adânc, mai rapid, mai rotund, însă nu pot acoperi entitatea hohotului de râs, care merge nonșalant cu tălpile goale prin rigolele dintre versuri.
Pe textul:
„Ca un hohot de râs cu tălpile goale" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextDacă iubitul e cel mai uscat deșert, înseamnă că iubirea s-a evaporat la temperatura încinsă a pustietății, care stoarce de vlagă sufletul, și chiar dacă îl cutreieri, intervine oboseala și deshidratarea, iar oazele sunt un miraj indus de nelimpezirea minții, așa că mai bine părăsești deșertul ființial și îți depui ființa în concretețea unui sărut și în entuziasmuri citadine.
Poezia arde ca un deșert, așa că m-am retras la umbra cuvintelor tale.
Poezia arde ca un deșert, așa că m-am retras la umbra cuvintelor tale.
Pe textul:
„ Îmbrățișarea deșertului" de Mihaela Merchez
0 suflu
ContextPe spirale spre nicăieri s-au pus semafoare, vezi pietoni circulând pe roșu, fiindcă le place culoarea, un semafor este blocat pe culoarea galben și toți așteaptă în zadar schimbarea culorii, e ca și cum speranța posedă trei culori, în roșu stă un vis interzis, în galben s-a camuflat plictisul și în verde s-a vopsit natura.
Textul este o spirală lingvistică de la nivelul desemnând nicăieri la nivelul niciodată atins în care se află + infinitul.
Textul este o spirală lingvistică de la nivelul desemnând nicăieri la nivelul niciodată atins în care se află + infinitul.
Pe textul:
„e din ce în ce mai rar galben" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextChiar dacă îl prefer în loc de Heidegger pe Andrei Pleșu, iar în loc de Kierkegaard pe Octavian Paler, am mușcat din aceeași portocală, eu cu privirea, iar tu prin versuri la care revin întotdeauna cu plăcere, cu imaginația proprie răsfățată de imaginația poeziei, crescând din conexiunile cuvintelor.
O ipostază a răbdării, este dată de măsurarea timpului necesar luminii să circule de la unul la celălalt, și de măsurarea timpului necesar întunericului de a eclipsa total ființa.
O ipostază a răbdării, este dată de măsurarea timpului necesar luminii să circule de la unul la celălalt, și de măsurarea timpului necesar întunericului de a eclipsa total ființa.
Pe textul:
„Lysis" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextMă întreb dacă timpul ne îmbătrânește sau vârsta ne face bătrâni, dacă singurătatea ne desăvârșește ființa, sau socialul ne aureolează cu cunoaștere, dacă păcatul este o plăcere creând bună-dispoziție, sau virtutea acționează coercitiv asupra noastră, creând nimicul și blazarea în imanența ei, dacă Dumnezeu crede în oameni, când îi vede cum se târăsc prin tina vâscoasă a neputințelor și slăbiciunilor crase, sau noi credem în Dumnezeu și îl implorăm să schițeze destinul fiecăruia, purificat de zădărnicii, angoase, anxietăți și fobii.
Până la reîntâlnirea cu Dumnezeu, nălucile și ielele ne bântuie straniu și insidios memoria uzată de halucinații.
Până la reîntâlnirea cu Dumnezeu, nălucile și ielele ne bântuie straniu și insidios memoria uzată de halucinații.
Pe textul:
„Năluca în pustă" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextCeea ce ține de divin în spațiul realității este pus într-o Sferă, prin care irizează perfecțiunea și corpusculii infinitului, uneori fericirea iluminează în sferă, apoi se stinge în evanescență, sinele are forma acelei sfere, dar conținutul diferă, dobândește crustă dură, indestructibilă, prin micile plăceri ale vieții, pe care ni le oferim nouă înșine, cum ar fi o cafea amară și fierbinte, ce scoate lenea și letargia din noi și o leagă de un gând somnolent, citirea unor cărți inducând tonus stenic, revitalizant și revigorant.
Cuvintele sunt grăunțe de rouă multiplicate pe o pajiște de gânduri.
Cuvintele sunt grăunțe de rouă multiplicate pe o pajiște de gânduri.
Pe textul:
„sonet voiculescian" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextViața poate fi pusă într-o ecuație cu n+1 necunoscute, n variabile devenite elemente în matricea ființării, plus o necunoscută care este femeia, desfăcută de senzual, nuri, farmec, grație, atracție, care sunt elemente feminine și erotice, și pusă în matricea iubirii, însă ce rămâne din ea, ascuns cunoașterii bărbaților, emite o formă de protest, frondă, blam, și-și schimbă domiciliul sufletesc, trecând dintr-o stare în alta.
Un poem situat undeva între o necunoscută ce face filantropic daruri și câteva mirări punctiforme, prefigurând traiectoria alambicată a vieții.
Un poem situat undeva între o necunoscută ce face filantropic daruri și câteva mirări punctiforme, prefigurând traiectoria alambicată a vieții.
Pe textul:
„o necunoscută ce-mi pari cunoscută" de Bogdan Nicolae Groza
0 suflu
ContextFiecare destin care se conturează prin ceea ce gândim și ceea ce facem, este înconjurat de sârmă ghimpată, dincolo de care ființează nimicul, pentru a nu devia în ceva similar, dar care orbește și tocește simțurile.
Cerșetorul orb își cară mormântul cu el în fiecare zi, își duce duhoarea existenței sale mutilate de sărăcie lucie și de orbire, își poartă oasele nesusținute de coloana vertebrală în sacul de piele, totul în el arată falimentul complet al vieții.
Cerșetorul orb își cară mormântul cu el în fiecare zi, își duce duhoarea existenței sale mutilate de sărăcie lucie și de orbire, își poartă oasele nesusținute de coloana vertebrală în sacul de piele, totul în el arată falimentul complet al vieții.
Pe textul:
„Însingurare" de Zamfir Mihail
0 suflu
ContextÎntre tine și ea se întinde o dreaptă care suferă de creștere necontrolată, pe ea se mișcă dezordonat iubirea, cu brațele pline de oameni, iar prin numele tău, puternic vascularizat, circulă pasiunea roșie și încinsă, dezbrăcată de capricios, toane și simulacre, rătăcind desculță prin luminișul pământului.
Poezie scrisă cu vervă, ai o pasiune a exprimării, cuvintele eretice le răstignești, un poem care strigă, are puseuri de frig, alternând cu arșiță.
Felicitări !
Poezie scrisă cu vervă, ai o pasiune a exprimării, cuvintele eretice le răstignești, un poem care strigă, are puseuri de frig, alternând cu arșiță.
Felicitări !
Pe textul:
„între mine și tine e o dreaptă care suferă de creștere necontrolată" de Gabriel Nicolae Mihăilă
Recomandat0 suflu
ContextLumina-i obscură, translucidă și umbrele decolorate, insidioase, pentru cei miopi în fața spectacolului vieții, cu ipostaze multiple și diverse, iar cerul le pare un tavan scund de piatră, cu norii creând un tavan de fum, prin care se pierde lumina ; în schimb, lumina este pură și imaculată pentru cei cu privirea pătrunzătoare, care visează tangențial la realitate și veghează asupra viselor.
Între ceea ce suntem și ceea ce vrem să fim, stă un ideal capricios, care refuză să se ancoreze în realitate, și nici nu vrea să facă efortul de a zbura.
Între ceea ce suntem și ceea ce vrem să fim, stă un ideal capricios, care refuză să se ancoreze în realitate, și nici nu vrea să facă efortul de a zbura.
Pe textul:
„Ema." de Bot Eugen Iulian
0 suflu
ContextViața își depune rezidurile, lesturile și dejecțiile într-un loc care ar trebui înconjurat cu o barieră impenetrabilă, însă, din când în când, ele se scurg și ating ființa, al cărei corp se îngreunează, simte forța de gravitație cum apasă, ca și cum coloana vertebrală umană are agățate de ea sumedenie de demoni.
Odele prostiei sunt puse în versuri șchioape în epopeea inepției generalizate, în care personajele sunt vrăjitoare jucându-se cu simulacrele mânjind misterele și pervertindu-le în lucruri fade prin atingerea prostiei.
Odele prostiei sunt puse în versuri șchioape în epopeea inepției generalizate, în care personajele sunt vrăjitoare jucându-se cu simulacrele mânjind misterele și pervertindu-le în lucruri fade prin atingerea prostiei.
Pe textul:
„bârfele din spinare" de Dorina Șișu
0 suflu
ContextUnii preferă să danseze pe sârmă într-o viață în care au pus în exces riscul invadând emoțiile puternice cu serotonină, hazardul, aruncându-se într-un gol pe care îl vizualizează într-un neant echivoc, și viteza deplasării prin existență ; alții apelează la terapii, pentru a-și însuși la rece lecția supraviețuirii și fac din calm și răbdare, responsabilități ontologice.
Poezia are idei puține, de aceea am divagat, i-am oferit prin cuvinte o haină maiestuoasă.
Poezia are idei puține, de aceea am divagat, i-am oferit prin cuvinte o haină maiestuoasă.
Pe textul:
„Dansând pe sârmă" de adrian rentea
0 suflu
ContextDacă am avea mai multe vieți în același timp, le-am pune să se ia la trântă, pentru a vedea care e mai puternică și mai rezistentă, iar viața care câștigă lupta o vom așeza în fața vicisitudinilor și obstacolelor, pentru a le distruge.
Astfel fiecare dimineață va fi o zână care ne-ar întâmpina cu surâs galeș, scuturându-și părul de speranțe dispuse în filigrane aurii de lumină.
Posedând mai multe vieți, putem sări din una în alta, iar experiența se cumulează, și vom pune fiecare eu să conducă câte o viață.
Astfel fiecare dimineață va fi o zână care ne-ar întâmpina cu surâs galeș, scuturându-și părul de speranțe dispuse în filigrane aurii de lumină.
Posedând mai multe vieți, putem sări din una în alta, iar experiența se cumulează, și vom pune fiecare eu să conducă câte o viață.
Pe textul:
„gimnastica de dimineață" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextCând te îmbeți solemn, nu fericirea se activează, ci iluziile și simulacrele, ce lichefiază suferința pe care o bei împreună cu alcoolul.
Poezia transmite o blazare controlată de fluxurile rațiunii, însă te contrazici când scrii că fericirea e când te îmbeți solemn, pentru ca mai jos să scrii : când bei solemn îți înțelegi cel mai bine nefericirea.
Minciuna poate fi inutilitatea adevărului, pe când nefericirea dobândește consistență prin inutilitatea fericirii.
O poezie fastuoasă, maiestuoasă, de anvergură.
Poezia transmite o blazare controlată de fluxurile rațiunii, însă te contrazici când scrii că fericirea e când te îmbeți solemn, pentru ca mai jos să scrii : când bei solemn îți înțelegi cel mai bine nefericirea.
Minciuna poate fi inutilitatea adevărului, pe când nefericirea dobândește consistență prin inutilitatea fericirii.
O poezie fastuoasă, maiestuoasă, de anvergură.
Pe textul:
„solemn" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextAr trebui să faci rost de suflet incasabil, în caz că se sparge sufletul actual de sticlă, prin care poți vedea cerul lăuntricului, brăzdat de păsări și de îngeri, căci stările pictează pe cer culorile purpurii ale extazului, nuanțele de gri ale ternului, negrul depresiei și albul idealurilor, iar când stările își opresc zvâcnirile în fața vidului și nimicului, începe să se întindă singurătatea ce-și multiplică rețelele într-un timp supus solitudinii.
Cuvintele respiră lax, căci substanța poeziei nu este densă.
Cuvintele respiră lax, căci substanța poeziei nu este densă.
Pe textul:
„Întâmplare de dimineață" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context