Îmbrățișarea deșertului

cel mai uscat deșert ești tu cel mai fierbinte poate de asta îmi leg bine gleznele cu panglici oranj îmi pregătesc ochii pentru lumina arzătoare și te cutreier fără să obosesc de-a lungul întrebărilor fără grabă am timpul tot și vasul din care se revarsă peste lume văd cum îmi scoți în cale oaze înverzite ca umezi ochii iubind nopțile calme cu limpezimea lor rănesc întunericul încă trec printre legile tale așternute în cărți întredeschise ca ochii îndrăgostiți la sfârșitul unui sărut și văd cum plângi când alte dune aleg și din clepsidre nisipul furtunii îl redau încă o dată deșertului uscat, fierbinte și-n aspra judecată neclintit