Poezie
Dorul de nemărginire. Gânduri blocate
1 min lectură·
Mediu
Dorul de nemărginire
s-a surpat
și a fost acoperit
de un dor funebru
din care a germinat
iarba neființării
păscută de caii nelumii
traversând în cavalcadă
un areal maladiv
odihnindu-se la umbra depresiei
O picătură de ploaie
s-a pierdut de ploaia-mamă
și și-a săpat o grotă minusculă
sub iarba neființării
O poezie are resentimente
față de poetul care a creat-o
a escaladat iarba neființării
și s-a aruncat în gol
furnicile s-au hrănit din rămășițele ei
O ploaie torențială
a dezhumat dorul de nemărginire
i-a injectat serul vieții
și acesta a prins să ființeze
însă numai în arealul umbrelor.
***
Cei care văd dincolo
de stereotipii
dincolo de complimente false
dincolo de chip
dincolo de ochi
fac din transcendent
rutină
prin exersare
fac din transcendență
o lumină subtilă
cu care își pansează rănile
umplu
fiecare gol nelocuit din ființă
cu ipostazele esotericului
își dizolvă paranormalul
în substanța spiritului
care a refuzat oferta divinității
de a deveni o entitate pură
printre entitățile divine
Îmi blochez gândurile
pentru a nu se mai ciocni
de angoase, anxietăți și fobii
le pun cifru
pentru a nu mai fi accesate
din exterior
și astfel apare o amnezie furibundă
ce inserează goluri
în memorie.
043.043
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan rachieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 197
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 53
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan rachieriu. “Dorul de nemărginire. Gânduri blocate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/14055303/dorul-de-nemarginire-ganduri-blocateComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RROTTILIA
Fiecare este o picătură de ploaie, desprinsă din oceanul-mamă, pe când o lacrimă a lui Dumnezeu generează potopul.
Sunt recunoscător pentru bucuria pe care mi-ai produs-o prin acest comentariu, ai umplut prin cuvinte golurile proprii ființiale și ai deschis cutia în care erau strânse zâmbetele, eliberându-le în spațiul personal.
Fiecare este o picătură de ploaie, desprinsă din oceanul-mamă, pe când o lacrimă a lui Dumnezeu generează potopul.
Sunt recunoscător pentru bucuria pe care mi-ai produs-o prin acest comentariu, ai umplut prin cuvinte golurile proprii ființiale și ai deschis cutia în care erau strânse zâmbetele, eliberându-le în spațiul personal.
0
MC” Cei care văd dincolo.. /dincolo de chip /dincolo de ochi” - inevitabil decojirea doare, fie proprie fie exterioară! Dar e un semn de trezie, de prezență! Sub pielea de zgură a efemerului pulsează frenetic și se doare încarcerat, infinitul! Ãsta e prețul (cinstit) al cunoașterii, al experimentării finitului întru îmbogățirea luminii ce suntem! Nu cred că ai” refuzat oferta divinității de a deveni o entitate pură”, cred că i-ai acceptat oferta de-a coborî pentru a îndumnezeii materia! Doar ”amnezia furibundă” îți malformează oleac percepția! Dar este ochiul făr de pleoapă care așează totul în portativul cosmic! Curgători ca ploaia să fim - dar și veseli ca ropotul ei pe geamul vieții!
0
RRMARIA
Sunt impresionat de ploaia de lumină dintr-un comentariu elevat și profund, în care am simțit dorul de nemărginire încadrat în limitele finitudinii noastre, căci cuvintele pulsează frenetic, ca niște spoturi pe ecranul opac al vieții.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Sunt impresionat de ploaia de lumină dintr-un comentariu elevat și profund, în care am simțit dorul de nemărginire încadrat în limitele finitudinii noastre, căci cuvintele pulsează frenetic, ca niște spoturi pe ecranul opac al vieții.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
0
s-a pierdut de ploaia-mamă" pentru că înseamnă acea ruptură de întreg, separarea fiecăruia de ființa din care se trage, iat în contextul neființial are o mare vibrație. apoi, ce este picătura, stropul, pe lângă ploaie, pe lângă potop?! iată ideea!
undeva, în adânc, există frustrări, blocaje, inhibiții. iată de ce dorul de nemărginire. de ... fără opreliști!