Poezie

sonet voiculescian

1 min lectură·25 august 2014

Mediu

grăunțele de rouă se-ntrec în zori cu ploaia

și-n veșnicii e apă și parcă prisosește

nu mai e mult în Sferă și Pruncul ne sosește

și bucurie multă va umple iar odaia

străbat cu-a mele aripi prin somnul de fecioare

dar ce vreau eu în sine e să mai smulg un an

acelei Morți feroce. duc gura la ulcioare

deocamdată-n lipsă de Sfântu-n ceas mirean

o pajiște de gânduri sub lună mai închei

tu porți de castitate de aur o centură

Da! vin curând iubito de ea să te desclei

în dimineață iarăși vom bea câte-o fiertură

cafeaua rumenită ne va-alerga prin vene

și-n dimineața rece vom sta cuprinși de lene

022.626

Despre aceasta lucrare

Autor: Ștefan Petrea
Tip: Poezie
Cuvinte: 111
Citire: 1 min
Versuri: 14
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “sonet voiculescian.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14054775/sonet-voiculescian

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

RR razvan rachieriu✓25 aug. 2014

Ceea ce ține de divin în spațiul realității este pus într-o Sferă, prin care irizează perfecțiunea și corpusculii infinitului, uneori fericirea iluminează în sferă, apoi se stinge în evanescență, sinele are forma acelei sfere, dar conținutul diferă, dobândește crustă dură, indestructibilă, prin micile plăceri ale vieții, pe care ni le oferim nouă înșine, cum ar fi o cafea amară și fierbinte, ce scoate lenea și letargia din noi și o leagă de un gând somnolent, citirea unor cărți inducând tonus stenic, revitalizant și revigorant.
Cuvintele sunt grăunțe de rouă multiplicate pe o pajiște de gânduri.

ȘP

ȘP Ștefan Petrea✓25 aug. 2014

multumesc!

Nu stiu daca realizati dar comentariul dv. este in sine un poem...