Ema.

Lumina-i obscură, translucidă și umbrele decolorate, insidioase, pentru cei miopi în fața spectacolului vieții, cu ipostaze multiple și diverse, iar cerul le pare un tavan scund de piatră, cu norii creând un tavan de fum, prin care se pierde lumina ; în schimb, lumina este pură și imaculată pentru cei cu privirea pătrunzătoare, care visează tangențial la realitate și veghează asupra viselor.
Între ceea ce suntem și ceea ce vrem să fim, stă un ideal capricios, care refuză să se ancoreze în realitate, și nici nu vrea să facă efortul de a zbura.

Răzvan, totul e mult mai simplu.
E vorba de una din multele seri petrecute într-un local din Cluj. Prin text am redat (sau am încercat
să redau) atmosfera de acolo, așa cum mi-a rămas imprimată în memorie. Tu vezi nouri și cer acolo unde nu este decât fum de țigară.

Mulțumesc pentru semn
și lectură.

Eugen

20:19

eugene,
îmi place "tavanul de fum"și zugrăveala întregului de aici.
vezi că stările din cotidian sunt mult prea vii și încă trăiesc prin cuvânt.

aprecieri!

Teodor, sunt parte imanentă din cotidian, dar ca să-l pot (de)scrie, trebuie
mai întâi să-l transced.

Mulțumesc
pentru lectură

Eugen

10:06